Tehnici moderne de comerț exterior

Comertul exterior si rolul lui in economia nationala

Tranzactiile de comert exterior reprezinta o componenta a sferei afacerilor sau tranzactiilor internationale în raport cu care se particularizeaza, prin natura obiectului, calitatea participantilor si mecanismele de realizare.

Principala forma a tranzactiilor de comert exterior o reprezinta exportul-importul de marfuri, de bunuri corporale. Aceste operatiuni se pot realiza sub forma exportului direct facut de producatori sau prin implicarea caselor de comert si a firmelor de comert exterior.

Firmele care desfasoara tranzactia de comert exterior îsi elaboreaza strategii si îsi organizeaza structuri specifice pentru aceste domenii, urmarind valorificarea resurselor umane si materiale potrivit exigentelor pietei internationale.

Structuri organizatorice în comertul exterior

În comertul exterior exista o mare diversitate de structuri organizatorice, modalitati de combinare si valorificare a resurselor materiale si umane. Fiecare structura organizatorica trebuie sa asigure realizarea urmatoarelor functii definitorii: prospectare, negociere, contractare si derulare a tranzactiilor internationale. Structurile organizatorice raspund – cerintelor interne si ale mediului extern în care actioneaza compania si – nevoii de a stabili gradele de putere si de autoritate ale fiecarui membru. În acelasi timp structurile organizatorice stabilesc liniile de comunicatie din cadrul firmei.

În alcatuirea unei structuri organizatorice trebuie rezolvata problema stabilirii numarului de posturi si departamente necesare pentru realizare. Orice schimbare în strategie implica schimbari si în structura organizatorica. Doua principii de baza ghideaza realizarea unei structuri organizatorice:

1. Dupa principiul unitatii de obiective – o structura organizatorica este performanta daca faciliteaza contributia indivizilor la atingerea obiectivelor.

2. Dupa principiul eficientei – structura organizatorica este eficienta daca asigura îndeplinirea obiectivelor de catre membrii organizatiei, cu minimum de eforturi si cheltuieli.

Cele mai importante structuri organizatorice în comertul exterior sunt: serviciul de export/import, firma de comert exterior, gestionarea resurselor umane (specialisti de comert exterior.

Modalitati de realizare a tranzactiilor de comert exterior

Firmele exportatoare si importatoare pot apela la mai multe modalitati de realizare a operatiunilor comerciale internationale. În functie de accesul pe pietele externe se practica operatiuni efectuate direct de catre firma producatoare sau se apeleaza la o casa de comert intermediar.

Dupa gradul de implicare pe piata externa se disting:

- operatiuni clasice de comert exterior (export – import, contrapartida, reexport)

- aliante strategice si cooperari internationale (licentiere, transizare, subproductie)

- implantari în strainatate (birou comercial, filiala de productie sau de comert)

Din perspectiva exportatorului sunt trei modalitati de realizare a operatiunilor:

1.exportul direct

2.exportul prin intermediari

3.exportul indirect

1.Exportul direct

Exportul direct este acea forma de operatiune de export – import în care producatorul încheie si executa contractul de vânzare internationala prin stabilirea relatiei cu clientul extern.Se caracterizeaza prin faptul ca exportatorul (producatorul) dispune de o structura organizatorica prin intermediul caruia realizeaza operatiunile de prospectare, negociere, contractare si derulare a operatiunii de export.

Prin exportul direct se poate ajunge de la derularea tranzactiei cu clientii straini, pâna la crearea în strainatate a unor structuri dependente de exportator sau controlate de acesta.

Avantajele organizarii unui aparat propriu de comert exterior constau în:

-ofera producatorilor posibilitatea sa participe la însusirea profitului comercial

-producatorii se mentin în contact direct cu piata reactionând la schimbari si adaptând productia de export la cerinte

-ofera posibilitati de promovare a produselor

Exportul direct are si dezavantaje:

-cheltuielile de comercializare sunt ridicate

-riscurile specifice activitatii de comert exterior se rasfrâng direct asupra firmei

-necesita constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe activitatile internationale, personal specializat, astfel rezultând noi costuri