Teoria Generală a Impozitului

Impozitul este un element foarte important al economiei pentru fiecare stat sau unitate administrativa în parte, datorita multiplelor sale functii.

Impozitul reprezinta acea contributie baneasca, obligatorie si cu titlu nerambursabil, pe care toate persoanele fizice si juridice o datoreaza la buget, pentru veniturile obtinute si bunurile pe care le poseda. Datoria persoanelor fizice si juridice de a contribui financiar la buget prin plata impozitelor este consfintita prin lege.

Din definitia de mai sus, si din alte definitii din literatura de specialitate putem identifica unele trasaturi caracteristice ale impozitului.

În primul rând, impozitul este în principiu o contributie baneasca, necesitatea perceperii lui în aceasta forma fiind determinata si de faptul ca majoritatea cheltuielilor publice se efectueaza în bani. Cheltuielile acoperite din veniturile realizate prin încasarea impozitelor sunt efectuate în cele mai multe cazuri în bani.

Apoi, impozitul este o contributie obligatorie, pentru ca toate persoanele fizice si juridice care beneficiaza într-un mod sau altul de actiunile si obiectivele finantate din fondurile generale ale societatii trebuie sa participe, în functie de veniturile realizate si de averea detinuta, la formarea acestor fonduri.

Impozitul este o prelevare cu titlu nerambursabil, în sensul ca sumele achitate de contribuabili sub forma impozitului nu au un echivalent direct si imediat în folosul platitorilor de impozit. Aceste sume însa, contribuie la realizarea unor fonduri generale ale societatii, fonduri care vor fi utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli ce urmeaza a se efectua în beneficiul tuturor membrilor societatii. În concluzie, chiar daca impozitul este o prelevare fara un echivalent direct, el este caracterizat prin reversibilitate, deoarece sumele concentrate de stat prin încasarea impozitelor se întorc sub forma unor actiuni, servicii, gratuitati de care beneficiaza toti cei care au contribuit la formarea acestor fonduri generale ale societatii.

Impozitul este o prelevare silita, cu caracter obligatoriu, care se efectueaza în numele suveranitatii statului, având la baza un temei legal. Impozitul este datorat astfel la buget în conformitate cu niste dispozitii legale, în sensul ca orice impozit poate fi stabilit si perceput numai în temeiul legii, conform principiului „nullum impositum sine lege”. Altfel spus, impozitul are un pronuntat caracter juridic, ceea ce imprima acestei forme de prelevare stabilite, autoritate, unitate si finalitate de „scop de utilitate publica”.

Înca o caracteristica importanta a impozitului este faptul ca acesta se datoreaza numai pentru veniturile realizate si pentru bunurile detinute. Acest lucru înseamna ca subiectele impozabile (contribuabilii) datoreaza aceasta contributie numai atunci când realizeaza veniturile prevazute de lege ca fiind impozabile, precum si atunci când dobândesc sau detin (poseda) bunuri care, conform prevederilor legale sunt impozabile.

Conform Codului Fiscal, veniturile impozabile obtinute din România sunt urmatoarele, indiferent daca veniturile sunt primite în România sau în strainatate:

a) dividende de la o persoana juridica româna;

b) dobânzi de la un rezident;

c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca dobânda este o cheltuiala a sediului permanent;

d) redevente de la un rezident;

e) redevente de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca redeventa este o cheltuiala a sediului permanent;

f) comisioane de la un rezident;

g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, daca acel comision este o cheltuiala a sediului permanent;

h) venituri din activitati sportive si de divertisment desfasurate în România, indiferent daca veniturile sunt primite de catre persoanele care participa efectiv la asemenea activitati sau de catre alte persoane;