Începuturile fotbalului românesc

Primul meci de fotbal din România s-a jucat în 1907 pe un teren improvizat în apropierea șoselei Kiseleff din București. Partida s-a disputat între jucători englezi și germani, angajați din industria petrolieră și textilă ai uzinelor din București, Câmpina sau Ploiești. Colegii români erau simpli spectatori a ceea ce a devenit "certificatul de naștere" al fotbalului românesc. Revista "Din lumea sporturilor" a publicat un articol în care a fost relatată desfășurarea acelei partide.

În anul 1909 a fost Înființată "Asociația cluburilor foot-ball din România" de catre jucătorii străini, actul fondator fiind redactat în română, engleză și germană. Aceeași echipă a reprezentat România la Constantinopol într-un meci disputat contra naționalei Turciei, formată tot din jucători de naționalitate germană și engleză.

Noul joc a devenit popular printre tinerii români, în luna iunie a anului 1913 elevii liceului "Sf. Sava" înființau propria echipă de fotbal denumită "Colțea". Aceștia își doreau ca și conaționalii lor să participe activ în practicare noului sport apărut. În anii ce au urmat aceștia au fost trimiși pe frontul de luptă. Ulterior întorși au constatat ca un anumit lucru i-a deosebit de ceilalți soldați români, faptul că făcuseră sport i-a ajutat să suporte cu mai multă ușurință condițiile vitrege din timpul razboiului. După terminarea războiului aceștia s-au întors la inițiativa de a dezvolta și a fi precursorii fotbalului românesc, reușind să deschidă o filială și în Brașov. Noua echipă "Colțea Brașov" s-a bucurat de mai mult succes, în anul 1927 calificându-se în finală, un an mai tarziu devenind campioană națională a României.

Echipa Colțea Brașov, campioana anului 1928 / sursa: https://casasfatuluibrasovstory.wordpress.com/2011/06/02/am-fost-odata-campioni/

Clubul mamă din București dispare încetul cu încetul, totuși trebuie să menționăm câteva nume marcante: Mircea Stroescu, portar devenit ulterior medic chirurg fiind primul bucureștean selecționat în echipa României Mari, alături de Nicolae Secăreanu și Alexandru Papană, fundași ai echipei, deveniți ulterior cântăreț în cadrul Operei Naționale, respectiv campion de bob și primul laureat al "Premiului Național pentru Sport" în 1933. Echipa "Colțea" este un exponent a ceea ce însemnau echipele de fotbal românești din acea perioadă. Cel care avea o minge era președinte, certurile apărute puteau conduce la destrămarea echipei și apariția alteia, uneori lotul nu era complet fiind nevoie de improvizații. Jucatorii erau corespondenții ziarelor ce publicau articole sportive, casieri, secretari sau chiar președinți.

Locuitorii cartierelor din București înceapeau să susțină câte o echipă: cei din cartierul Buzeștiului susțineau echipa Venus, Oborul era cu Unirea-Tricolor, cartierele Grivița și Giulești, fiind locuite de angajați ai C.F.R., susțineau Rapidul. Fotbalul începe să prindă o formă mai formală, organizându-se partide între provinciile istorice. Spre exemplu, Clubul Atletic Oradea - Venus era meciul jucat între Ardeal și București. Problemele financiare au condus la unificarea echipei Dacia cu Vasile Alecsandri luând naștere D.V.A. S-au realizat primele transferuri de jucători, chiar între echipe rivale înfocate. Unii jucători au decis să părăsească țara și să activeze la echipe din Ungaria unde erau mai bine plătiți.

Anul 1920 marchează unificarea sportivă de pe spațiul românesc, ceea ce înseamnă că Federația Societăților de Sport din România, înființată în anul 1912 și-a mărit arealul de acțiune și în celelalte regiuni, respectiv în Transilvania, Banat, Bucovina și Basarabia. În zonele cu o puternică amprentă lăsată de Imperiul Habsurgic, teritorii industrializate și urbanizate mai accentuat, cluburile de fotbal activau în jurul întreprinderilor și uzinelor. Țări precum Austria, Ungaria sau Boemia erau recunoscute pentru fotbalul de calitate pe care îl practicau. În contextul unificării sportive, clasamentul național a fost dominat ani la rând de echipele transilvănene și bănățene, din rândul acestora fiind formată marea majoritate a echipei naționale.

Activitatea unui club sportiv de fotbal în perioada interbelică era diferită. Informațiile lăsate în urma despre echipele Venus București și Astra Sportiva Brașov ne ajută să creionăm o imagine a ceea ce se întampla în interiorul cluburilor și să descoperim lucruri pe care conducerea prefera să le ascundă privirii.