Informare și Educare pentru Combaterea Dopajului în Sport

Fenomenul folosirii ilegale a substantelor interzise s-a accentuat foarte mult in ultimii ani. Cum era si firesc, factorii educationali implicati direct in asigurarea eticii sportive si a sanatatii sportivilor s-au mobilizat si au luat masuri in aceasta directie. Ca urmare, a aparut disputa dintre cei ce folosesc substantele interzise si organizatiile sportive, precum si laboratoarele anti-doping.

Factorii care conduc la folosirea substantelor interzise, la tolerarea lor si la cresterea fenomenului sunt foarte diversi. Pornirea sportivilor de a se dopa si în felul acesta trisând, înselând, mintind colegii, oficialii, spectatorii, o lume întreaga, are radacini puternice si adânci atât în însasi fiinta umana lipsita de autocontrol si moralitate, cât si în ambianta sociala-culturala si economica (sportiva sau civila).

Pe primul loc este plasata structura de personalitate a sportivului, tendintele si motivele fiind foarte variate si diverse, atât ca origine, cat si ca învatare comportamentala.

Pe planul al doilea se afla caracteristicile sportului actual, profesionalizat, comercializat, interesat de performanta si spectacol, si nu de fiinta umana, aceasta fiind supusa manipularilor din partea patronilor, sponsorilor, mass-mediei, fanilor.

Pe planul al treilea se afla societatea în ansamblu, cu caracteristicile „moderne", în care goana dupa un loc pe podium creeaza mituri si eroi falsi, în care performantele neobisnuite sunt mediatizate si în care însusi omul a devenit marfa (sportivii au devenit proprietati ale patronilor de cluburi).

Pe planul urmator se afla interrelatiile personalitatii sportivului, mai mult sau mai putin „accentuata", cu ambianta sportiva si social-culturala. La tendintele individului pentru manifestarea nevoii lui de performanta si prestigiu social, se adauga presiunea enorma a ambiantei, care cere performanta cu orice pret. Si aceasta pentru ca înalta performanta înseamna spectacol sportiv si spectacolul atrage un public numeros în arena, acolo unde sunt reclame ale diferitelor produse, unde sportivii poarta tricouri cu blazonul sponsorilor, sau în fata televizoarelor unde reclamele produselor apar nu numai în pauze, ci si în timpul evenimentului întrerupând cursivitatea acestuia.

În acest context, problema folosirii substantelor interzise pentru cresterea performantelor sportive constituie una dintre preocuparile majore ale factorilor cu atributii de prevenire si educare a sportivilor în spiritul fairplay-ului si de respingere a ideii de „victorie cu orice pret".

La sfârsitul secolului trecut s-a spus, si pe buna dreptate, ca „analfabetii zilelor noastre nu sunt cei care nu stiu sa scrie si sa citeasca, ci aceia care nu se informeaza". Cu totii stim ca a te informa este un concept foarte larg, în care este cuprinsa si scolarizarea (daca se poate, pâna la nivelul postuniversitar), pregatirea si specializarea profesionala si are la baza nevoia de perfectionare si dorinta de a fi cult si instruit.

Într-o maniera asemanatoare poate fi pusa problema informarii în domeniul dopajului, arie de cunoastere care a cunoscut de la an la an o dezvoltare impresionanta, acumulând cunostinte din domeniul medicinei, biochimiei, legislatiei, antrenamentului sportiv, psihologiei si pedagogiei. În consecinta, pregatirea specialistilor trebuie sa vizeze competente care sa le permita, ca la rândul lor, sa transmita informatii si sa formeze atitudini adecvate la sportivii cu care lucreaza.

Factori educationali în prevenirea si combaterea dopajului

În procesul de prevenire si combatere a dopajului sunt implicati numerosi factori care detin responsabilitati în instruirea si educarea sportivilor. Dintre acestia, amintim antrenorul, psihologul, medicul, ca membri ai echipei interdisciplinare, precum si organizatiile sportive.

Antrenorul

Se considera ca antrenorul este persoana care detine cele mai importante functii în cadrul sportului de performanta. Printre acestea amintim functia instructiva si educativa a antrenorului, alaturi de cele de antrenare, conducere, consiliere etc.

Antrenoriatul (cuvânt recent intrat în vorbire, în locul celui de antrenorat) este meseria cea mai grea în rândul celor care îi pregatesc pe altii. Sunt mai multe cauze: prima si cea mai importanta este aceea ca antrenorul trebuie sa aiba competente multi- si interdisciplinare (în domeniul anatomiei fiziologiei efortului,biochimiei, psihologiei, pedagogiei, sociologiei, tehnicii si tacticii sportive, controlului medical, refacerii, recuperarii si, uneori, chiar al psihoterapiei), el lucrând cu corpul, mintea si spiritul sportivilor, în conditii de aspiratie spre excelenta si de concurenta evaluata foarte exigent pe plan social.