Calcuri după Engleză în Româna Actuală

Termenul calc ( fr. calque, it. calco, engl. calque) este un procedeu mixt (intern și extern) de îmbogățire a unei limbi, mai ales în domeniul lexicului și al frazeologiei, care constă în imitarea structurii unui cuvânt sau a unei sintagme din altă limbă.

Procesul de calchiere se realizează sub 2 forme principale:

1. Traducere integrală sau parţială a unui cuvânt străin analizabil (compus sau derivat) sau a unei unităţi frazeologice. Mult mai rar se traduce construcţie morfosintactică

2. Împrumut de sens (calc semantic), prin preluarea sensului unui cuvânt străin şi ataşarea lui la cuvântul românesc corespunzător care îşi îmbogăţeşte astfel polisemia. Acest tip de calc are avantajul economiei şi asimilării facile de către vorbitori, dar prezintă, în unele cazuri, riscul de confuzie sau ambiguitate prin omonimie cu termeni româneşti mai vechi sau cu alte sensuri ale acestora. Exemplu: a aplica, aplicaţie ( i s-a adăugat un sens administrativ, luat din englezul „to apply” )

Complexitatea acestui fenomen lexical, şi, totodată, important mijloc de îmbogăţire a vocabularului unei limbi, face ca tipologia calcului să fie destul de greu de stabilit, întrucât, anumite tipuri de calc interesează, dupa cum vom vedea, mai degrabă semantica, frazeologia sau gramatica.

În literatura de specialitate se operează cu mai multe criterii de clasificare a calcurilor, dintre care cel mai des invocate sunt:

1. Nivelul lingvistic la care se produce calchierea:

a) calc lexical

b) calc gramatical

2. Fidelitatea faţă de model:

a) calc total (sau integral)

b) calc partial (sau semicalc)

3. Complexitatea unităţilor calchiate:

a) calc lexical

b) calc frazeologic

Fiecare dintre aceste tipuri suportă, cum vom vedea, subclasificări. Mai mult decât atât, în lucrările de specialitate se preferă de cele mai multe ori combinarea acestor criterii, ceea ce permite o mai bună circumscriere a tipurilor şi subtipurilor de calc.

Considerăm că putem vorbi de trei tipuri fundamentale de calc lingvistic: calc lexical, calc gramatical şi calc frazeologic, şi de trei tipuri combinate: calc lexico-gramatical, calc lexico-frazeologic şi calc frazeologico-gramatical .

Dintre toate tipurile de calc, cel mai important (datorită frecvenţei lui), este calculul lexical, numit astfel pentru că el duce la îmbogăţirea vocabularului atât cu noi unităţi lexicale (sau cuvinte), cât şi cu noi sensuri lexicale, care se adaugă celor preexistente. În funcţie de ce se imită şi de elementele nou apărute în vocabularul limbii influenţate, există două tipuri fundamentale de calc lexical. Primul, fiind un împrumut de structură sau formă internă şi ducând la apariţia de noi cuvinte, va fi numit calc de structură morfematică. Pentru cel de al doilea (care, în fond, este un împrumut de sens lexical), vom folosi termenul de calc semantic (aproape unanim acceptat în lingvistică). Faptul că cele două tipuri de calc lexical sunt atât de diferite între ele nu ne îndreptăţeşte să le separăm în mod radical ori să folosim alţi termeni, care ni se par incomparabil mai puţin adecvaţi decât cei acceptaţi şi întrebuinţaţi aici.

În cazul calcului de structură morfematică, este important ca fiecare dintre morfeme (rădăcină, prefixe sau sufixe ) să fie transpus în română printr-un corespondent provenind dintr-un etimon unic. Odată cu structura cuvântului străin, se preia, prin forţa lucrurilor, şi conţinutul semantic al acestuia, chiar dacă nu în totalitatea sa (dacă cuvântul este, eventual, polisemantic). Interesant la acest tip de calc este că modelele străine după care se creează echivalente româneşti sunt, de cele mai multe ori, cuvinte derivate şi compuse, deci semne lingvistice cu motivaţie internă, cu structură uşor de analizat şi, în consecinţă, uşor de imitat. Datorită acestui fapt, calcul prezintă un avantaj important în raport cu împrumutul lexical propriu-zis, care ridică în primul rând problema adaptării lui la sistemul limbii care împrumută.

Ținând cont de afirmația de mai sus, anume că, calcurile lexicale de structură morfematică au ca model cuvinte străine derivate sau compuse, putem să considerăm următoarele clase ca varietăţi ale acestui subtip de calc lexical:

1. Calcuri după cuvinte derivate:

a) calcuri după derivate cu prefixe: subdezvoltat dupa engl. underdeveloped, subscrie dupa engl. subscribe, supradoză dupa engl. Overdose, despachetare dupa engl. unpack, preeditare dupa engl. preedit, reîmprospăta dupa engl. refresh

b) calcuri după derivate cu sufixe: dezvoltător dupa engl. developper, programator dupa engl. programmer, utilizator dupa engl user, accesibilitate dupa engl accesibility, conectivitate dupa engl. connectivity, sustenabil dupa engl. sustainable.