Conștiința

“Susan Jane Blackmore este o scriitoare britanică, lector, sceptic, emițător și profesor invitat la Universitatea din Plymouth. Domeniile sale de cercetare includ matematica, parapsihologia, conștiința, iar ea este cea mai cunoscută pentru cartea sa „Meme Ma-chine”.(www.wikipedia.org).

În cartea intitulată “Conștiința-foarte scurtă introducere” autoarea incearcă să prezinte noți-unea de conștiință pe înțelesul tuturor. În primul capitol denumit “De ce atâta mister?” au-toarea prezintă cât de dificil a fost conștiința de definit și cât de greu de înțeles este acest con-cept. În acest sens ne sunt aduse exemple care să ne ajute să deslușim această problemă.

Deși termenul de conștiință a stat mii de ani sub semnul întrebării, oamenii de știință și filosofii luptându-se cu acest concept, vestea bună a venit pe la începutul secolului XXI când cunoașterea se afla în ascensiune. Problemele dificile aveau să fie explicate cu ajutorul psi-hologiei, biologiei, neurologiei, ș.a

Un lucru ciudat despre conștiință este că nu există o definiție a acesteia. Mulți oameni spun că conștiința este cel mai mare mister cu care se confruntă știința astăzi. De-a lungul timpului s-a încercat rezolvarea acestui mister prin teorii unificate, cuantice sau spirituale, însă fără rezultat. Filosoful australian David Chalmers a enunțat așa numita “problema grea”, care a fost numită și teoria dualistă a conștiinței prin care se întreabă “cum se poate ca un creier fizic, alcătuit în întregime din substanțe materiale, să dea naștere la experiențe conștiente? ” .Însă nu toți filozofii au fost de acord cu Chalmers. Aceștia au susținut faptul că nu putem știi dinainte care sunt problemele dficile. Tot Chalmers definește conștiința ca fiind “modul în care procesele fizice din creier dau naștere la experiențe subiective”. Există percepția obiectivă în creier pe care o vedem, de exemplu un telefon, dar și experiența subiectivă. Cred ca acestea sunt foarte misterioase și nu putem descrie exact cum este posibil acest lucru.

Deși există numeroase tehnologii prin care creierul este studiat și în care se explică rolul fiecărei părți din creier totuși zona responsabilă cu experiența nu a fost identificată.

Propriile experiențe se referă la ceea ce noi vedem în jurul nostru, ce auzim, ce simțim și sunt lucruri pe care nu le putem transmite altcuiva. Prin propriile experiențe ne formăm propria noastră lume . Faptul că nu putem stabili dacă vedem aceiași culoare sau dacă simțim același miros a dus la apariția termenului de qualia care reprezintă chiar aceste percepții, experiențe indescriptibile, diferite de la persoană la persoană. Termenul de qualia se referă la aspecte calitative ale experienței noastre . Ar putea fi de exemplu, nuanța de albastru a cerului, mirosul de cafea sau durerea pe care o resimțim atunci când ne lovim .

“Cum este să fii liliac?” este întrebarea cu care debutează cel de-al doilea capitol. Această întrebare ciudată a fost pusă de filosoful Thomas Nagel în 1974 și a devenit cel mai apropiat lucru pe care îl avem pentru a putea definii conștiința. Prin această întrebare el abordează problema minte-corp. El alege liliecii pentru a ilustra această problemă deoarece sunt relativ înrudiți cu oamenii dar și diferiți în același timp. Autoarea precizează că nu ar avea niciun sens să te pui în locul unui liliac deoarece căpătând capacitatea de a vorbi, acesta nu va mai fi un liliac.

Unul din lucrurile pe care Nagel le subliniază este că dacă cineva consideră că există ceva care corespunde senzației de a fi liliac, atunci liliacul este conștient. Înțelegem astfel că conștiința este atunci când ne putem percepe pe noi înșine. Dacă te poți pune în locul liliacului atunci vorbim de conștiință. Dacă nu avem nicio idee despre cum e să fii un liliac, atunci nu avem conștiință. Această idee este cea mai aproape de o definiție a conștiinței, este o idee foarte subiectivă. Însă, tot Nagel a declarat că noi nu vom putea răspunde niciodată la întrebarea pusă de el, trăgând concluzia la final că este o problemă fără rezolvare.

Susan Blackmore ne propune să ne închipuim-cum ar fii să fii o cană? Fără nicio ezitare putem spune că nu este nicicum. Fără să avem informații despre ce înseamnă conștiința, putem spune clar că, porțelanurile nu pot simți și nu sunt conștiente. De aici tragem concluzia că pentru a considera un lucru conștient trebuie să existe ceva care să corespundă cu senzația de a fi acel lucru.

Pentru a clarifica noțiunea de conștiință în text este dezbătută următoarea problemă:”este conștiința un ingredient suplimentar față de abilitățile noastre de percepție, gândire și simțire sau reprezintă o parte intrinsecă și inseparabilă din faptul de a fi o ființă capabilă de percepție, gândire și simțire?”

Înainte de a afla părerea autoarei Susan Blackmore, am ales să-mi exprim și eu punctul de ve-dere. Consider că conștiința este un mijloc de cunoaștere a lumii interioare și exterioare. Nu cred că este ceva ce dobândim pe parcurs ca urmare a evoluției noastre către inteligență ci mai degrabă o fructificăm pe măsură ce cunoaștem lumea care ne înconjoară. Fiecare persoană se naște cu o conștiință. Susan este de părere că orice persoană care se comportă într-un anume fel, care gândește, vede, simte, vorbește, este conștientă în virtutea faptului că este capabilă să facă aceste lucruri.