Convingere, persuasiune și manipulare în practică discursivă

Argumentarea are drept scop convingerea auditoriului cu privire la teza

aflată în discuţie, dezbatere sau dispută. Pentru a se obţine acest rezultat

sunt puse în mişcare variate tehnici de argumentare prin intennediul cărora

se vehiculează un anumit conţinut de idei (enunţuri).

Argumentarea are drept rezultat convingerea interlocutorului cu privire la adevarul sau falsitatea unei teze. Pentru o argumentare sa fie convingatoare trebuie safie indeplinite simultan doua conditii: corectitudinea logica a tehnicilor deargumentare si adecvarea faptica a continutului de idei. Astfel , argumentarea esteneconvingatoare, fie ca punem idei adevarate in tehnici de argumentare eronate, fie cauilizam tehnici de argumentare corecte in care punem idei false.Persuasiunea nu este catusi de putin o limita a actului de comunicare,dimpotriva, daca tinem cont ca in argumentarea cotidiana asupra unor teme diferite,este destul de greu sa gasesti temeiuri, care sa fie acceptate de toata lumea caadevarate, si a caror legatura cu teza sa fie unanim recunoscuta. In aceste conditii,incercand sa mpunem adevarurile noastre celorlalti, este posibil sa nu reusim in toatecazurile, dar acest lucru nu inseamna ca argumentarea ar contine erori de vreun fel.Persuasiunea este considerata cel mai adesea un act, dar si un rezultat ce tinmai mult de dimensiunea psihologica a celui care argumenteaza si mai putin de esentalogica a argumentarii.Prin intermediul manipularii interlocutorul este fortat sa accepte o teza pecalea unei inselatorii: cel care argumenteaza stie ca tehnicile de argumentare nu suntcorecte si ca temeiurile nu sunt adevarate, dar le aduce in fata interlocutorului insperanta ca acesta din urma nu-si va da seama de aceste eroi. Manipularea esteconditionata de intentia de a induce in eroare a unuia dintre participanti la relatia deargumentare si de incapacitatea celuilat de a descoperi aceasta intentie.Daca persuasiunea nu este un viciu al argumentarii, manipularea dimpotrivaeste una dintre tarele ei. A manipula inseamna a induce in eroare cu buna stiinta si aobtine un succes intr-o disputa prin mijloace ilicite din punct de vedere logic.

CONVINGEREA

Convingerea (acţiunea de a convinge) înseamnă a face pe cineva să

accepte adevărul unei teze, să adere la o opinie. Aici putem vorbi mai

degrabă despre rezultatul unui demers raţional, chiar logic, constrângător,

în sensul că rezultă din prezentarea unor probe indubitabile.

Această explicaţie ne este sugerată chiar de originea cuvântului,

convictio (de la vincere), "înfrângere completă", în cazul de faţă "victorie

a raţiunii".

Dacă în argumentare se trece cu succes de filtrul criteriilor de evaluare,

atunci ea devine convingătoare. În caz contrar este neconvingătoare pentru

auditoriul vizat, întrucât, deşi pot fi utilizate enunţuri adevărate sau

acceptabile, ele sunt vehiculate cu tehnici de argumentare neadecvate.

Fie secvenţa discursivă: ,,Clorul este monovalent, fiindcă este

halogen" .

Sub aspectul tehnicii de argumentare, a conţinutului de idei vehiculată

de propoziţia- temei şi a legături i de determinare între teza şi temei

, secvenţa are drept scop convingerea interlocutorului.

Dacă în argumentare se trece cu succes de filtrul criteriilor de evaluare, atunci

ea devine convingătoare. În caz contrar este neconvingătoare pentru auditoriul vizat,

întrucât, deşi pot fi utilizate enunţuri adevărate sau acceptabile, ele sunt vehiculate cu

tehnici de argumentare neadecvate.

PERSUASIUNEA

Există însă şi o altă situaţie, când argumentatorul utilizează tehnici de

argumentare adecvate, însă enunţuri cu valabilitate locală sau individuală

prezentate ca fiind general-valabile pentru auditoriul implicat în dialog.

În acest caz argumentatorul urmăreşte persuasiunea auditoriului său.

Persuasiunea (acţiunea de a persuada) înseamnă a determina pe cineva

să acţioneze în sensul dorit, bineînţeles în urma argumentării. Aici putem

vorbi despre tehnici de influenţare care vizează dimensiunea emoţională,

imaginaţia, sugestia şi pare a avea ca scop adeziunea liberă a interlocutorului,

aşa cum sugerează chiar originea cuvântului persuasio (de la

suadere, "a sfătui"), deci "a influenţa decisiv". Deci "a persuada" înseamnă

mai mult decât "a convinge", fiindcă se adaugă şi obţinerea forţei

necesare trecerii la acţiune.