Percepția ca Proces

1. ARGUMENT

Perceptia este nu numai o imagine mai mult sau mai putin constituita a unui obiect sau fenomen din lumea externa, ci poate fi examinata si ca proces, în cursul caruia se formeaza, se "construieste" treptat imaginea perceptiva. Din aceasta perspectiva, perceptia poate fi conceputa ca un sistem de actiuni perceptive. Chiar daca în mod obisnuit în mintea noastra informatia despre obiecte si fenomene exista sub forma de imagini cu care operam fara sa sesizam în mod constient diferitele unitati structurale ale procesului perceptiv, în mod constient diferitele unitati structurale ale procesului perceptiv, în realitate acestea sunt mereu implicate. "Teoria activitatii" (P. Janet, J. Piaget, A. N. Leontiev, A. R. Luria, s.a.) scoate în relief caracterul dinamic, procesual al perceptiei. Actiunile si operatiile perceptive se constituie în cursul vietii pe baza asimilarii experientei social-istorice în variatele forme de activitate umana. Aceasta idee este limpede exprimata de psihologul englez R. L. Gregory (1970). Pentru psiholog - scrie el - problema care se pune este: "putem percepe înainte de a învata sa percepem?" Raspunsul este: "Într-adevar, membrele si organele de simt sunt inutile pâna când nu învatam sa le folosim în mod efectiv; ele sunt la fel de inutile ca si uneltele pâna când nu avem deprinderea de a le folosi" (p.208).

Copilul nou-nascut nu poate sa descifrezede la început informatia pe care o poarta configuratiile "polisenzoriale" de semnalele nervoase produse de obiectele si fenomenele lumii reale: el învata pas cu pas sa le perceapa în contact nemijlocit cu ele, mânuindu-le mai întâi sub directa îndrumare a adultului, iar ulterior din ce în ce mai independent.

În formarea si desfasurarea actiunilor perceptive, îndreptate spre "examinarea" obiectului si elaborarea perceptiei ca "model mintal" al acestuia, un rol important îl joaca procesele motrice: miscarile mâinilor în pipait, miscarile ochilor în urmarirea conturului în perceptia vizuala a obiectelor, micromotricitatea coardelor vocale în perceperea sunetelor etc.

Din punctul de vedere al destinatiei lor, miscarile manuale implicate în perceptia haptica (pipait) si cele oculare în perceptia vizuala sunt de doua feluri: a) miscari de investigatie, de orientare si de corectie, care vizeaza examinarea activa a obiectului, ajustarea ochilor (sau a mâinilor) în raport cu însusirile obiectului si cu ambianta, precum si corectia succesiva a miscarilor perceptive; b) miscari gnostice propriu-zise, care participa la "construirea" imaginii perceptive, la evaluarea însusirii spatiale ale obiectelor, la recunoasterea obiectelor cunoscute etc.

Îndeplinind variate functii, miscarile oculare sunt deosebit de complexe (unele sunt macromiscari, iar altele micromiscari) si variate ca forma. Astfel, dintre macromiscari cercetarile electrografice au pus în evidenta, în primul rând, asa-numitele miscari de urmarire, care au o înfatisare lina, ordonata si permit ochilor sa urmareasca continuu obiectul în miscare. Viteza minima a miscarilor de urmarire este de cinci minute unghiulare pe secunda, ceea ce corespunde pragului perceptiei miscarii. Viteza maxima este de cca 30-40 grade pe secunda. O alta categorie este reprezentata de miscarile sacadate ale ochilor; acestea sunt salturi rapide si bruste savârsite de globii oculari în timpul examinarii obiectelor imobile, în timpul lecturii etc. Noi nu ne dam seama de aceste miscari si avem impresia ca, de pilda, atunci când citim un text sau percepem un obiect (un tablou, o fotografie) privirea noastra se deplaseaza repede, succesiv si cu o viteza constanta de-a lungul rândurilor, conturului obiectelor etc. În realitate, asa cum releva înregistrarile electrografice, cu acest prilej ochii nostri se deplaseaza în salturi dintr-un loc (reper) în altul; salturile (denumite sacade) alterneaza cu momentele de fixare. Astfel, în timpul lecturii o sacada dureaza în medie cca 0,022 s, iar durata unui salt în care privirea revine la începutul rândului urmator este de aproximativ 0,04 s. Atunci când ochiul nu se misca, iar privirea este îndreptata asupra unui reper, avem de-a face cu faza de fixatie vizuala a obiectului.

Rolul fixatiilor rezida în faptul ca tocmai în acest rastimp creierul primeste cea mai mare cantitate de informatie despre obiectele percepute. S-a stabilit ca în efectuarea unei sarcini vizuale (examinarea unui obiect sau tablou, lectura unui text) ochii se afla în majoritatea timpului (90-95%) în stare de fixatie. Desigur, ca urmare a automatizarii actiunilor perceptive prin exercitii, are loc perfectionarea si cresterea eficientei întregului proces de perceptie. Asa de pilda, formarea deprinderilor de lectura se manifesta prin: a) reducerea numarului de fixatii pe parcursul unui rând; b) scurtarea duratei fixatiilor; c) reducerea numarului de reveniri asupra celor citite anterior; d) cresterea volumului segmentelor de text percepute simultan etc. Desigur, toti acesti parametri depind în mare masura de scopul urmarit in lectura, de dificultatea textului, de particularitatile individuale ale cititorului. Totusi, în prezent se cerceteaza posibilitateaoptimizarii procesului de lectura, recurgându-se si la formarea deprinderilor de lectura rapida, care se bazeaza în mare masura pe perfectionarea perceptiei vizuale a textului scris.

Cel mai INEFICIENT mod de a educa pe cineva este

sa-i tii discursuri moralizatoare , interminabile si plicticoase.

Fiecare om trebuie sa treaca singur prin experiente-limita.

Cit de educativ ar fi , de pilda , daca tinarului care

asculta muzica Rapp pusa la maximum , fara sa-i pese de

vecini , i s-ar pune sa asculte fara comentarii , la fel de

tare , la aceleasi ore , fara incetare un concert de Bruckner ,

sau ceva asemanator ! Si ne putem gindi ca si noi ne-am

aventurat uneori intr-un domeniu necunoscut fara sa ne dam

seama ca ne facem de ris. Cind asistam la un spectacol

dezagreabil oferit de un cumparator nemultumit ajuns la

capatul nervilor si tipind la vinzatoare , ne putem gindi ca

si noi am fost intr-o astfel de situatie , la fel de

penibila. Inca din scoala se remarca glumetii , indivizii cu

tupeu , smecherii , obraznicii. Este adevarat ca pentru scurta

vreme devin " eroi " , modele usor de imitat. Dar un tinar cu

bun simt va intelege repede ca acest mod de comportament nu

este ideal pentru a-ti atrage respectul celor din jur. " Ca

sa fii om intreg , atitea sunt necesare " - spune Geo Bogza

intr-o carte chiar cu acest titlu - iar una dintre conditii

este buna crestere.

Bunele maniere mai inseamna sa rezisti unei tentatii

care te poate transforma din om cinstit intr-un pungas. Putini

stiu ca a gasi un portofel pe strada si a nu-l preda la

Politie , se cheama furt. Cei mai multi il considera noroc ...

Hazardul nu trebuie sa favorizeze infractiunea si abaterea de

la regulile de buna comportare. Daca esti cu adevarat convins

ca trebuie sa fii politicos oricind si in orice ocazie ,

intelegi adevarul fundamental cuprins in celebra inscriptie

gravata pe fatada cladirii de la New College , din Oxford :

" Manners make man " - comportamentul il face pe om. Bunele

maniere sunt apanajul omului care isi cunoaste exact locul

in lumea in care traieste.