Perspectiva Marxistă asupra Capitalismului

Perspectiva marxistă asupra capitalismului

Teoreticianul german Karl Marx, împreună cu Friedrich Engels, a pus bazele teoriei sociale ce poartă numele de marxism. Aceasta porneste de la ideea conform căreia societatea este divizată de clase sociale, proletariat si burghezie, conturându-se ca soluție o societate fără clase sociale în care clasa muncitoare internațională, proletariatul îsi desfăsoară activitatea în mod organizat. Apelul filozofului este : „Proletari din toată lumea, uniți-vă!” si se adresează în semn de încurajare pentru alăturarea forțelor în vederea cuceririi puterii politice.

Capitalismul reprezintă un sistem economic ce susține proprietatea privată a mijloacelor de productie în care puterea politică este detinută de burghezi, grupări ce îsi exprimă interesele de clasă pentru a consolida dominatia economică. „Burghezia a făcut din demnitatea personală o valoare de schimb”.

Marxismul promovează imaginea negativă a capitalismului, sustinând punerea în comun a mijloacelor de productie si inexistenta claselor sociale, implicit, disparitia proprietătii burgheze.

Premisa pentru lucrările apartinând teoreticianului Karl Marx este situatia de inegalitate între cetăteni, existenta nemultumirii clasei muncitoare si separarea grupurilor de oameni în categorii cu interese comune socio-economice.

Filozofia marxistă explică faptul că forţa conducătoare a istoriei nu este un “Supra-om” sau ceva supra-natural, ci este rezultatul dezvoltării forţelor de producţie însăşi. In ultimă analiză, economia este ceea ce determină condiţiile de viaţă, obiceiurile şi conştiinţa fiinţei umane.

Lupta de clasă

Marxismul este un sistem de idei ce formează baza teoretică pentru eliberarea clasei sociale dominate, si anume, a muncitorilor ce nu posedă mijloace proprii de productie, în încercarea de înceta existenta lor în calitate de victime ale tensiunilor interne produse de capitalism, „luptă pentru emanciparea muncitorilor şi ţăranilor, pentru o lume fără clase sociale şi fără oprimare”

Decalajul dintre cele două clase sociale, clasa dominantă, burghezia caracterizată de avutie, si clasa dominată, proletariatul caracterizat de sărăcie, este produs de mijloacele si relatiile de productie.

Marx mentionează faptul că „lupta proletariatului împotriva burgheziei începe o dată cu existenta sa” . Acesta fiind începutul, perioada următoare este definită de alăturarea muncitorilor prin extinderea împotrivirii fată de burghezie. Mărimea adunării proletare este efect al alăturării burgheziei cu scopul de a acapara puterea politică pentru urmărirea propriilor interese.

Numărul proletarilor ce este într-o continuă crestere face ca întâlnirea celor două clase să fie din ce în ce mai prezentă în adâncirea clivajului prin puterea crescândă a muncitorilor. Legăturile în rândul proletariatului devin strânse, progresul tehnologic promovat de burghezie nereusind să limiteze forta rezultată din alăturarea acestora.

Sistemul capitalist este privit ca fiind elementul perturbator, ce conturează împărtirea lumii între clasa dominantă si dominată, mai precis, în bogati si săraci, ca urmare a dezvoltării puterii de productie în context global, a risipirii resurselor, atât materiale cât si forta muncă.