Responsabilitatea omului față de mediu

Preocuparea pentru mediu a apărut pe agenda Europeană pentru prima dată în anul 1970, dobândind importanță odată cu semnalarea, de către clubul de la Roma, a diminuării resurselor naturale și a deteriorării calității apei, aerului și solului.

Odată cu apariția în vizorul Uniunii Europene, politica de mediu a avut un traseu progresiv, aspectele de protecție a mediului fiind considerente obligatorii.

Societățile, care au început cu megolamanismul și au îmbrățișat o abordare egoistă față de tot ce înseamnă natura, au perturbat echilibrul natural chiar și din punct de vedere ecologic, ignorând principiile dominației și distrugerii. De-a lungul istoriei, populația lumii, care vizează doar să beneficieze de natură, a realizat în cele din urmă criza ecologică și a început lupta pentru a mai salva ceea ce încă a rămas. Cu toate acestea, există societăți care nu au atins încă nivelul de conștientizare. Distrugerea ecologică pe o parte și apărarea sa, pe de ală parte, transformă situația într-un cerc vicios. Vreau să subliniez faptul că ecosistemele sănătoase reprezintă un drept pe care fiecare generație îl are. Ar trebui să existe sancțiuni penale mult mai drastice cu privier la încălcarea acestora și ar fi ideal să fie încurajate tehnologiile prietenoase cu mediul. Deteriorările în mediile ecologice ar trebui eliminate și luate măsuri pentru a preveni probleme cum ar fi încălzirea globală, foamea și poluarea. În aceste zile, când biodiversitatea scade, schimbările climatice și sănătatea devin din ce în ce mai amenințate; organizațiile mari trebuie să pună capăt distrugerii naturii cauzate de metode excesive. Criza ecologică este o problemă globală cu o dimensiune internațională care se referă la întreaga lume. Prin urmare, este necesară o cooperare internațională. Pe măsura ce resursele Planetei devin tot mai puține, un comportament responsabil din partea celor care o poluează și o exploatează iși găseste necesitatea și aplicabilitatea . Datoria oamnilor de a păstra calitatea mediului înconjurător trebuie să ducă la schimbări sistematice ale modului de acționare a populației, a pieței și a societații pentru a trăi într-o armonie perfectă cu toți ceilalți și cu planeta însăși.

În acest sens îmi propun în această lucrare să pun accentual pe caracterul etic uman față de tot ceea ce natura a oferit și ne oferă în continuare. Voi puncta de asemenea modurile în care omul atentează la siguranța unor următoare generații prin simplul egoism și neglijare a mediului. În cele din urmă voi oferi o schemă prin care oamenii ar putea marca un impact major în cee ace preprezintă prosperitatea și binele naturii.

Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice și a dezvoltării fără precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă și energie pentru producția de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident, un dezechilibru ecologic. Perfecționarea și modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri științifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu și pe cele energetice. Ca urmare a industrializării și creșterii producției de bunuri au sporit mult materialele ce afectează mediul ambiant. Schimbările care au avut loc și vor avea loc, creează, într-o viziune optimistă, speranțe și pentru remedierea fie și treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător și de supraviețuirea omului și a existenței vieții pe Terra. Se impune să conștientizăm în ce punct ne aflăm astăzi vizavi de schimbările climatice, cum le influențăm noi și cum toate acțiunile noastre ce vin cu un efect negativ asupra resurselor naturale, ne vor lovi mai târziu ca un bumerang, sub o formă brutală ce va atenta la calitatea vieții pe pământ . Așa cum sugerez încă din titlul lucrării, omul are o datorie morală față de natură, natura fiind cea care contribuie în mod constant și direct la existența omului. Dacă natura nu ar fi oferit aerul, apa sau solul, omul nu ar mai fi existat. Mediul joacă rolul unui cadru de viață, el este un organism sistemic în care totul funcționează ca un sistem. Lucrurile pe care le fac oamenii în viața lor, pentru a răspunde nevoilor lor de zi cu zi, au în mod inevitabil efecte asupra mediului înconjurător. Aceste efecte pot fi dăunătoare mediului natural, dar care, deasemenea, implică costuri sociale ce sunt suportate în proporții variate de diferite sectoare ale societății, afectând activitatea lor pe viitor. Activitățile umane exercită presiuni asupra mediului înconjurător și schimbă starea în ceea ce privește calitatea acestuia și a stocurilor de resurse naturale. Întelegerea fenomenelor legate de evoluția societății omenești sub aspectul protejării și gestionării mediului trebuie să fie o parte a educației elementare a fiecărui cetățean. Resursele necesare vieții scad îngrijorător, atât la scară planetară cât și pe plan continental, național, zonal și local, iar consecințele directe pe care cetățeanul de rând le simte nu întârzie să apară. Degradarea de astăzi a mediului afectează siguranța zilei de mâine. Nu există nici o îndoială cu privire la faptul că protecția naturii ocupă o poziție foarte privilegiată printre preocupările și idealurile conștiinței contemporane. Succesiunea catastrofelor ecologice datorate industriilor petroliere, chimice sau nucleare, agravarea poluării care afectează atmosfera planetei au favorizat o conștientizare de masă a pagubelor cauzate de progresul aparent de neoprit al ființei umane. Ca urmare a acestor revelații relativ recente, se ajunge la un consens larg cu privire la urgența de a salva „patrimoniul comun al umanității”.