Accize armonizate privind combustibilii în Uniunea Europeană

Accizele reprezintă impozite indirecte, datorate bugetului de stat, care se percep asupra unor bunuri şi servicii de consum, provenite din ţară, din afara ţării (achiziţii din U.E.) şi din import. Acestea sunt larg răspândite în cadrul economiilor de piață și sunt incluse în prețul de vânzare al produselor comercializate în interiorul unei tari. Accizele sunt de obicei axate pe produse destinate consumului de masă și pentru care cererea nu este elastică. De aceea, accizele trebuie sa aibă un grad ridicat de eficiență fiscală și reprezintă o sursă importantă de venituri pentru bugetul de stat. Producătorii sau cumpărătorii trebuie sa plătească bugetului accizele numai într-o singura fază a ciclului economic. Taxele sunt calculate fie ad valorem, reprezentând un procentaj aplicat prețului de vânzare, fie specific, sub forma unei sume fixe pe unitatea de măsură.

Cu toate că accizele au în prezent rolul principal de a aduce venituri importante la bugetul de stat, iniţial, accizele au fost concepute şi introduse cu următoarele scopuri:

1) de a frâna producţia şi, respectiv consumul excentric de lux şi de vicii;

2) pentru eliminarea sărăciei absolute prin redistribuirea veniturilor, adică prin a se lua prin intermediul acestor impozite speciale o parte din venitul şi/sau averea celor cu venituri/averi mari, în special de la cei care duc o viaţă de lux sfidător şi consumatori de vicii (precum băuturile alcoolice, ţigările, prostituţia, jocurile de noroc etc.), şi a se da celor săraci.

3) de a creşte veniturile bugetare.

Accizele au fost concepute ca un impozit pe cheltuielile excentrice, extravagante, ca un impozit pe consumul de lux şi de vicii, cu scopul de a frâna consumul acestora şi de a obţine un spor de venituri bugetare menite să fie folosite ulterior în special pentru eliminarea sărăciei. La conceperea şi introducerea, pentru prima dată, a accizelor, nimeni nu ar fi acceptat ideea ca acestea să fie percepute şi asupra produselor şi serviciilor de primă necesitate pentru populaţie.

În prezent, scopul principal al accizelor s-a schimbat radical, fiind acela de a asigura un volum de venituri cât mai mare la bugetul de stat, în mod sigur şi constant, fapt pentru care acestea sunt stabilite şi asupra unor produse:

- de strictă necesitate pentru întreaga populaţie, inclusiv pentru cele folosite de cei aflaţi sub pragul sărăciei;

- produse care se consumă în cantităţi mari, constant, şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, aşa cum sunt, spre exemplu, electricitatea şi gazele folosite pentru uzul casnic, carburanţii, produsele petroliere, tutunul, cafeaua, vinul, berea, alcoolul, etc.

Accizele au un aport relativ important la formarea veniturilor fiscale la nivelul U.E., raportate la produsul intern brut (PIB), ele reprezintă în jur de 3,5%. Întrucât accizele sunt un impozit indirect care se aplică în toate statele membre ale U.E. în strânsă legătură cu tranzacţiile comerciale şi libera circulaţie a mărfurilor în cadrul pieţei unice, acestea au fost supuse procesului de armonizare fiscală.

Legislaţia europeană în domeniul accizelor la anumite produse a fost adoptată ca element al pieţei unice la 1 ianuarie 1993 şi a determinat eliminarea controalelor fiscale la frontierele interne între statele membre. Reglementarea acoperă trei direcţii de lucru:

- structura fiscală a accizelor pentru anumite grupuri de produse (definirea de grupe de produse, cum se calculează accizele, posibilelor scutiri etc.);

- ratele minime ale accizelor pe care statele membre trebuie să le aplice pentru fiecare tip de produs (care pot fi majorate conform propriei politici fiscale);

- dispoziţii generale care se aplică la toate grupele de produse (norme privind producţia, depozitarea şi circulaţia produselor accizabile între statele membre).

Legislația UE este bazata pe un set de directive principale. În primul rând, directiva de bază a sistemului este Directiva 92/12/EEC, ce prevede reglementările generale pentru produsele supuse accizelor, deținerea și circulația acestor produse. Scopul acestei directive este de a armoniza la nivel comunitar reglementările generale pentru produsele supuse accizelor, cu scopul de a asigura libera circulație a acestora

Directivele ulterioare care o completează pe cea de bază vizează structurarea și stabilirea nivelurilor accizelor pentru celei trei grupe de produse: produse energetice și electricitate, alcool și băuturi alcoolice și produse din tutun.

Accizele care sunt reglementate şi pentru care sunt stabilite nivelurile minime prin legislaţia U.E. şi care, obligatoriu, trebuie respectate de toate ţările membre, sunt numite accize armonizate.

Accizele armonizate sunt accizele care sunt reglementate prin legislaţia comunitară şi trebuie respectate de ţările membre ale Uniunii Europene. Accizele armonizate se aplică, în orice ţară membră a U.E., atât pentru produse provenite din producţia internă, cât şi pentru cele din import, fără nicio diferenţiere. Prin directive ale U.E. se reglementează numai produsele supuse accizelor armonizate, numite şi accize “comunitare“