Structura resurselor financiare publice

Cap.1 Caracterizarea generală a sistemului resurselor financiare publice

1.1. Caracterizarea generală a principalelor tipuri de resurse financiare publice

Impozitele directe

Impozitele directe sunt de două tipuri, si anume:

a) impozite reale;

b) impozite personale.

a) Impozitele reale au cunoscut de-a lungul timpului mai multe forme de manifestare. În ordinea aparitiei de-a lungul timpului, acestea sunt următoarele:

- impozitul pe pământ;

- impozitul pe clădiri;

- impozitul pe activităti industriale, comerciale si profesii libere;

- impozitul pe capitaluri bănesti.

Acest tip de impozit se practică si în zilele noastre, într-o serie de tări în dezvoltare, asupra exploatatiilor agricole. Impozitul real are o serie de neajunsuri, cum ar fi: existenta unor largi posibilităti de evaziune fiscală, lipsa de uniformitate în stabilirea impozitelor si faptul că prin modul cum se face impunerea nu se poate cuprinde decât o parte din materia impozabilă.

b) Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit si a impozitelor pe avere.

Categoriile de venituri care sunt supuse ipozitului pe venit sunt următoarele: venituri din activităti independente, venituri din salarii, din cedarea folosintei bunurilor, venituri din investitii, venituri din pensii, venituri din activităti agricole, venituri sub forma premiilor si a jocurilor de noroc, venituri din alte surse.

Impozitele indirecte se întâlnesc sub următoarele forme: taxe de consumatie, venituri din monopolurile fiscale, taxe vamale si alte taxe.

a) Taxele de consumatie sunt impozite indirecte care se includ în pretul de vânzare al mărfurilor realizate în interiorul tării care percepe impozitul. Taxele de consumatie se prezintă sub următoarele forme: accize si taxele generale pe vânzări.

Taxa pe valoarea adăugată reprezeintă împozitul pe cifra de afaceri netă, fiind aplicat asupra bunurilor de consum în momentul achizitionării, asupra livrărilor de mărfuri. Aceasta este vărsată la buget de fiecare înreprindere si este suportată de consumatorii mărfurilor, odată cu achizitionarea lor.

b) Taxele vamale sunt percepute de stat asupra importurilor, exporturilor si asupra mărfure care fac obiectul comertuli exterior. Cele mai frecvent utilizate sunt cele asupra importului de mărfuri.

Veniturile nefiscale sunt sunt venituri cu o pondere mult mai mică în totalul veniturilor publice, comparativ cu cele fiscale, deoarece sfera institutiilor publice este limitată, iar gardul de profitabilitate al acestora este mai mic.

1.2 Factorii de influentă asupra formării resurselor financiare publice

Însă satisfacerea cererii de resurse financiare publice este influentată de un ansamblu de factori, cum sunt :

- factori economici, imprimă o anumită evolutie produsului intern brut, ceea ce poate determina cresterea veniturilor impozabile;

- factori sociali, reflectă viata de familie, religia si grupurile de oameni. Acestia presupun redistribuirea resurselor în scopul asigurării nevoilor de educatie, sănătate, protectie si asigurări sociale etc. ;

- factori demografici, care pot influenta, în anumite conditii, atât numărul populatiei active, cât si cresterea numărului contribuabililor;

- factori monetari (masa monetară, creditul, dobânda), care îsi transmit influenta prin pret, respectiv cresterea preturilor accentuează fenomenele inflationiste, care la rândul lor generează sporirea resurselor din impozite si taxe;

- factori politici si militari, care prin măsurile de politică economică, socială si financiară pe care le implică, pot avea ca efect cresterea productiei si a veniturilor, a contributiilor pentru asigurările sociale, a fiscalitătii, presiuni asupra bugetului general consolidat, influentând, în acelasi timp, nivelul resurselor financiare publice;

- factori de natură financiară, care sintetizează influenta factorilor prezentati anterior, prin dimensiunea cheltuielilor publice.

Cap. 2 Structura sistemului resurselor financiare publice pe plan mondial

2.1 Fiscalitatea la nivel mondial

În 2006, datele prezentate în raportul fiscal global din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene arătau că impozitele si contributiile pentru asigurările sociale detineau 39,9% din PIB. Veniturile fiscale detin o pondere mai mare în tările membre UE comparativ cu Statele Unite si Japonia, unde nivelul acestora este de 27,9%. Printre tările membre OECD, dar care nu sunt membre UE, în Noua Zeelandă veniturile fiscale depăsesc 35% din PIB. Dar nu toate tările membre UE au un nivel atât de ridicat al impozitelor; 10 state membre au un nivel al impozitelor sub 35%.

Există diferente semnificative între nivelul impozitelor în diferite tări ale UE. Astfel, în Danemarca acestea detin o pondere de 49,1% din PIB (incluzînd si contributia petru asigurările sociale) , pe când în România nivelul acestora este de 28,6%. Ponderea veniturilor fiscale în PIB tinde să fie semnificativ mai mare în cele 15 tări care au aderat la Uniunea Europeană înainte de 2004 decât în celelalte 12. Există si exceptii, cum ar fi Grecia si Irlanda, unde nivelul impozitelor este sub media EU-27 (39,9%),adică 31,4% respectiv 32,6%.