Bugetul comunitar și particularitățile sale - Procesul bugetar comunitar

Introducere

Bugetul comunitar reprezintă totalitatea veniturilor și cheltuielilor pe care le deține statele membre ale Uniunii Europene. El reflectă capacitatea veniturilor colectate pentru finanțarea activităților și mărimea pe care o au cheltuielile în cadrul Uniunii Europene. În fiecare an, bugetul anticipează cheltuielile care vor fi făcute și oferă veniturile de care au nevoie statele membre.

Cap 1. Organizarea și particularitățile bugetului comunitar

1.1 Organizarea bugetului comunitar

Veniturile bugetului comunitar s-au concretizat prin mai multe etape care au avut loc în trecut.Principalele etape ale apariției veniturilor Uniunii Europene sunt urmatoarele:

- În anul 1951 a apărut pentru prima data o taxă în vederea producției de cărbune și oțel a statelor membre CECO;

- În anul 1971 statele membre ale Comunității Europene au primit niște contribuții directe;

- În anul 1971 a avut loc formarea veniturilor Uniunii Europene.

Veniturile pe care le are bugetul comunitar sunt împărțite în: venituri proprii tradiționale,vennituri din taxa pe valoarea adaugată și alte venituri.

Veniturile proprii tradiționale alcătuite din:

- Taxe vamale care se colectează de la alte state și se aplica un tarif comun pentru marfurile și bunurile importate de statele membre;

- Taxe agricole care sunt încasate de la produsele agricole importate.

Veniturile din taxa pe valoarea adaugată reprezintă o rată fixă care se aplică veniturilor din tva-ul amortizat al fiecărui stat membru al UE.

Statele UE mai au și alte venituri printre care se numără următoarele:

- Impozite pe salarii angajaților din statele membre;

- Penalități pentru neachitarea la timp a obligațiilor cetățenilor față de Uniunea Europeană;

- Penalitități pentru nerespectarea unor regulamente ale Uniunii Europene;

- Venituri realizate din anii din urmă;

Cheltuielile bugetului comunitar reprezintă sumele de bani alocate pentru prioritățile,atribuțiile,angajamentele și politicile statelor care fac parte din Uniunea Europeană. În anul 2001 s-a constatat că 80% din cheltuielile bugetului alocat UE au fost pentru concretizarea politicii agricole comune și a politicii de convergență economică și socială.

Cheltuielile sunt structurate în mai multe secțiuni având în vedere respectarea politicilor: prima secțiune este cea a Parlamentului European,a doua secțiune este reprezentată de Consiliul European,secțiunea trei este Comisia Europeană,secțiunea patru este Curtea de Justiție,a cincea secțiune este Curtea Auditorilor, iar ultimele trei sunt Comitetul Economic și Social , Comitetul Regiunilor și Ombudsmanul. Dintre toate aceste instituții cea care nu are cheltuieli administrative este Comisia Europeană.

Principalele tipuri de cheltuieli ale bugetului comunitar sunt:

- Cheltuieli pentru agricultură;

- Cheltuieli pentru politici externe/interne;

- Cheltuieli pentru operațiuni structurale;

- Cheltuieli administrative;

- Reserve și garanții.

Cheltuielile pentru agricultura sunt unele dintre cele mai importante cheltuieli, urmatoarele sunt cheltuielile pentru operațiuni structurale care sunt împărțite în fonduri structurale și fonduri de coeziune, cheltuielile pentru poticile interne se întâlnesc în foarte multe domenii precum dezvoltarea tehnologiei, construierea mai multor rețele de transport,creșterea nivelului de educație,în cazul cheltuielilor externe se dorește o cooperare și o înțelegere mai bună între mai multe state prin implementarea unor programe. Cheltuielile administrative sunt acele cheltuieli cu salariile angajaților,cheltuieli pentru întreținere, cheltuieli pentru funcționare și cheltuieli pentru chirii. Rezervele și garanțiile sunt folosite pentru momentele de urgență care pot aparea în timpul episodului financiar .