Cheltuielile Publice pentru Cultură și Artă

Conținutul și formele cheltuielilor publice pentru cultură și artă

„Cultura contribuie la creșterea calității factorului uman, la crearea și lărgirea orizontului cultural, la cultivarea idealurilor morale și estetice, precum și la ridicarea gradului de educație și civilizație, la formarea personalității umane, la dezvoltarea societății omenești, prin: biblioteci, case și palate de cultură, așezăminte culturale, radioficare, radioamplificare, televiziune, presă, edituri, case de creație și uniuni de creatori, case de filme, cămine culturale și muzee.”

1. Conținutul economic al cheltuielilor publice pentru cultură și artă

Pentru realizarea unor obiective ale politicii sociale privind acțiunile culturale și de artă, instituțiile statului acordă din bugetul său, resurse financiare pentru realizarea de evenimente și activități specifice sau pentru întreținerea și funcționarea acestor instituții.

Instituțiile cultural-artistice către care sunt dirijate resursele financiare puse la dispoziție de către guvern sunt instituții culturale reprezentate prin muzee, biblioteci, presa și editurile, casele de cultură și instituții artistice reprezentate prin teatre, muzee, filarmonici. Activitatea desfășurată generează două categorii de bunuri:

- bunuri materiale concretizate în cărți, obiecte de artă, filme, discuri;

- servicii culturale și artistice cum ar fi spectacolele, concertele, manifestații artistice.

Accentul pus pe proiectarea şi punerea în aplicare a politicilor culturale europene diferă în funcţie de ţări. Unele dintre ele au un sistem centralizat, cu o structură bine definită de minister, altele sunt descentralizate, cum este exemplul Marii Britanii care nu are un minister al culturii, ci ministere care se ocupă fiecare în parte de câte un serviciu din domeniul culturii și artelor. În unele ţări, intervenţia publică joacă rolul de "suveran" al culturii, în altele există o combinaţie de intervenţii publice cât şi private. Există o mare varietate - limitată doar de numărul de ţări - de politici culturale şi instituţii înfiinţate, care sunt puse în aplicare. Iar această varietate reflectă nu doar tradiţiile naţionale diferite de la țară la țară, în organizarea funcţiilor publice şi de punere în aplicare a serviciilor publice, dar şi concepții diferite privind obiectivele ce trebuie avute în vedere în ceea ce priveşte domeniul culturii şi al artelor.

Cheltuielile publice pentru cultură și artă au în structura lor diferite componente; în unele țări ele apar sub forma “cheltuielilor pentru recreere, cultură și culte”. Oricum ar apărea în bugetul statelor, ponderea lor în totalul cheltuielilor social – culturale și în totalul cheltuielilor publice nu este deosebit de mare, după cum putem analiza și din tabelul nr.1.1.

Tabelul nr. 1.1. Ponderea cheltuielilor publice pentru cultură, recreere și religie în totalul cheltuielilor publice la nivelul bugetului general, din țările europene

Nr. crt. Țara Anul de refetință Ponderea în totalul cheltuielilor social-culturale Ponderea în totalul cheltuielilor publice

0 1 2 3 4

1 Franța 2007 3,80 2.90

2 Germania 2007 1,98 1.36

3 Italia 2007 4,02 3.05

4 Luxemburg 2007 6,31 5.39

5 Olanda 2007 4,11 2.95

6 Islanda 2007 11,02 8.90

7 Elveția 2006 3,43 2.62

8 Albania 2006 2,00 1.27

9 Bulgaria 2007 3,34 2.26

10 Cehia 2007 3,99 2.61

11 Polonia 2007 3,55 2.64

12 România 2006 3,89 2.63

13 Ucraina 2007 2,50 1.90

14 Spania 2007 5,23 4.09

15 Danemarca 2007 4,33 3.07

16 Moldova 2007 3.23 2.53

17 Letonia 2007 5,67 4.60

18 Lituania 2007 3,88 3.23

19 Croația 2007 4,19 3.00

Cheltuielile publice pentru cultură și artă sunt limitate în funcție de necesitățile instituțiilor de cultură. De exemplu, în Slovenia, cheltuielile pentru cultură și artă reprezintă 65% din bugetul ministerului pentru cultură. În Estonia, un procent de 40% din cheltuielile publice se îndreaptă spre teatre, muzee, librării, școli, filarmonici. În Ungaria, cea mai mare parte a cheltuielilor acordate de către guvernul central, se îndreaptă către muzee (56%) și muzică (96%). În Bulgaria, cea mai mare parte a cheltuielilor publice pentru cultură și artă este direcționată către Televiziunea Națională și de Radio bulgară (44,2%). Teatrul, opera și filarmonica absoarbe 15-16%, mult mai puțin merge spre muzee și biblioteci (3,8-4,5%). Cinematografele și literatura de specialitate nu au structuri subvenționate de stat, ele primesc subvenții pentru proiecte individuale, pe baza de oferte. Religia pare să joace un rol cultural important în unele din aceste țări. De exemplu, Ministerele de cultură ungare, slovace și române au responsabilitatea de a finanța activitatea religioasa, iar o parte semnificativă din bugetului Ministerului slovac al Culturii se îndreaptă către bisericile și comunitățile religioase.