Circuitul Financiar al Inteprinderilor

1.Circuitele financiare ale întreprinderilor

Circuitele financiare, ca parte a circuitelor economice, se constituie prin interacţiunea fluxurilor născute din operaţiuni în care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice perioada. Circuitele financiare, privite temporal, pot fi pur financiare şi vizează resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen lung şi circuite monetare, care vizează resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen scurt.

Circuitele financiare stau la baza dezvoltării oricărei economii. Ele servesc la dispoziţia economiei a unei cantităţi optime de bani, necesară echilibrului real. În acelaşi timp, ele au drept scop de a realiza o repartiţie optimă a cantităţii de bani între diferiţi agenţi economici în vederea realizării unei cât mai mari stabilităţi economice posibile.

Prin urmare, circuitele financiare nu sunt constituite din interactiunea tuturor fluxurilor nascute din operaţiuni în care intervin resurse pecuniare. Nu este suficient, spre exemplu, ca pozitia debitoare sau creditoare a unui agent economic sa se modifice pentru ca fluxul care se gaseste la originea acestei miscari sa releve un circuit financiar.

Clasificarea circuitelor financiare

Circuitele financiare se pot clasifica astfel:

1) Circuite financiare primare

Finanţare directă

- Active reprezentând capitalul propriu;

- Active reprezentând capitalul împrumutat (piaţa financiară primară);

Finanţare intermediată

- Plasarea titlurilor noi emise se realizează de un intermediar financiar, respectiv de o societate de valori mobiliare (SVM);

Finanţare indirectă

- Active reprezentând resurse ale investitorilor;

2) Circuite financiare secundare

Piaţa de capital secundară

- Piaţa bursieră

- Piaţa extrabursieră

Participanţii la operaţiunile financiare

Circuitul financiar reprezintă fluxul de lichidităţi determinat de diferite decizii financiare şi exprimă relaţiile dintre diverşi agenţi economici. Funcţionarea circuitelor financiare face necesară intervenţia a patru categorii de agenti economici: acţionarii, conducătorii, creanţierii şi statul.

Acţionarii sunt deţinătorii de titluri, proprietarii societăţii comerciale, care-şi asumă riscul de capital şi de remuneraţie şi au drept obiectiv maximizarea valorii titlurilor şi a remuneraţiei, în schimbul riscului asumat.

Conducătorii (managerii) sunt cei ce-şi asumă obligaţia de a gestiona averea acţionarilor, conform intereselor acestora. Există un sistem de control care face ca managerii să nu se poată abate de la o gestionare responsabilă faţă de acţionari, întrucât ei sunt mandataţi ai acestora.

Creanţierii sau creditorii întreprinderii îşi asumă nişte riscuri, motiv pentru care pretind o remuneraţie corespunzatoare a capitalului lor. Remunerarea creanţierilor ţine seama de rezultatele activităţii întreprinderii: dobânda la împrumut trebuie platită indiferent că întreprinzătorii au profit mare sau mic.

Sunt de mai multe tipuri si anume:

- creditorii obligatori, ale caror creanţe apar întotdeauna sub forma unui titlu, cotat pe piaţă şi uşor negociabil, numit obligaţiune;

- băncile şi diferite instituţii financiare care finanţează majoritatea întreprinderilor;

- creditori care închiriază diferite active fixe, operaţiile de finantare fiind facute sub locaţiei cu opţiune de cumparare (leasing). Aceste operaţiuni se analizează ca un tip particular de împrumut;

Statul, ca participant în circuitele financiare, intervine la diferite niveluri prin politica fiscală şi oferta de capital, influenţând comportamentul celorlalţi participanţi.