Combaterea Evaziunii Fiscale

Introducere

Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor şi nivelul acestora au constituit un factor motivant, specific economiei de piaţă care stimulează ingeniozitatea şi creativitatea experţilor fiscali şi juridici, generatori de soluţii şi metode adaptate nevoilor specifice de evaludare a obligaţiilor fiscale, ale diferitelor categorii de contribuabili (firme sau persoane fizice).

Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă şi ingenioasa, deoarece obligaţiile fiscale au lovit permanent în averea contribuabililor, atingând interesul material în cel mai sensibil punct - interesul bănesc.

Am ales această temă deoarece în România la ora actuală evaziunea fiscală este foarte dezvoltată şi din ce în ce mai multe persoane fizice sau juritice încearcă să fraudeze statul prin neplatirea taxelor. În această lucarea am avut că obiectiv principal informarea şi educarea necesară contribuabilului în legătură cu obligaţiile privind evaziunea fiscală şi modalităţile prin care se poate combate această şi mai ales pedepsele şi sancţiunile de care sunt pasibili eventualii evazionişti.

EVAZIUNEA FISCALĂ

Noțiuni generale

Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor şi inadvertenţelor unei legislaţii imperfecte şi rău asimilate, a metodelor şi modalităţilor defectuoase de aplicare, precum şi a neprevederii şi nepriceperii legiuitorului, a cărui fiscalitate excesivă este tot aşa de vinovată ca şi cei care provoacă această evaziune.

Agenţia pentru Strategii Guvernamentale (www.antievaziune.ro) utilizează definiţia sintetică, precisă, care reuşeşte să elimine până acum, în cea mai mare măsură, confuziile şi impreciziile menţionate (Legea privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nr. 241/2005, publicată în Monitorul Oficial Nr. 672/27.07.2005):

„Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice romane sau străine " .

Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile, aceasta tinde să evadeze, deci acestea „pun pe fugă" materia impozabilă.

Amenzile fiscale nu-1 vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care le are, ci îl vor determina să ia o serie de măsuri şi precauţii minuţioase, pentru a se sustrage de la obligaţiile faţă de stat. Există la contribuabil o psihologie de a nu plăti decât ceea ce nu se poate să nu plătească. Spiritul de evaziune fiscală se naşte din jocul interesului şi este o formă a egoismului uman. Această mentalitate şi conduită există şi la omul cel mai cinstit şi constă în sustragerea de la îndatoririle sale faţă de Fisc, fără nicio ezitare.

Natura omenească are tendinţa să pună interesul particular înaintea interesului general şi să considere impozitul că o povară, şi nu ca o legitimă contribuţie la cheltuielile publice necesare pentru bunul mers al societăţii. Din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să reducă obligaţiile fiscale, recurgând la cele mai diverse şi ingenioase metode. A înşela Fiscul se consideră o probă de abilitate, nu de necinste, a plăti ceea ce pretinde Fiscul este o dovadă de naivitate, nu de integritate. Aceasta reprezintă în natura omenească un spirit de a se sustrage de la obligaţiile faţă de Fisc, care este mai viu şi mai puternic manifestat în păturile orăşeneşti.

Evaziunea fiscală trebuie privită întotdeauna în strânsă legătură eu existenţa finanţelor publice de-a lungul istoriei. Este cunoscut că primele elemente de finanţe publice (relaţii economice băneşti - impozite, taxe, împrumuturi) au apărut în orânduirea sclavagistă, odată cu dezvoltarea economiei de schimb. Până atunci erau folosite prestaţiile în muncă şi dările în natură. Aceste elemente de finanţe publice s-au dezvoltat în orânduirea feudală, unde relaţiile marfa-bani au cunoscut o mare amploare. Abia în orânduirea capitalistă, când producţia de mărfuri a devenit predominantă, relaţiile băneşti capătă o largă dezvoltare şi asigură suportul pentru exercitarea funcţiilor internă şi externă ale statului.

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico – sociale complexe de maximă importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi ale căror consecinţe nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind practic impisibilă. Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra veniturilor fiscale, conduc la distorsiuni în mecanismul pieţei şi pot contribui la inechităţi sociale datorate „accesului” sau „înclinaţiei” diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor. Dacă nu ar fi decât aceste cauze aduse de evaziunea fiscală, statul ar trebui să se preocupe sistematic şi eficient de preîntâmpinarea şi limitarea fenomenului.