Contractul de Franciză

1. - Definitia contractului de franciza

Aparut în America, o data cu legislatia antitrust, contractul de fran¬ciza, ca varietate a contractului de concesiune, a devenit si pentru tarile europene, datorita dinamismului si rentabilitatii, o forma moderna de a face afaceri.

Regimul juridic al francizei, reglementat pentru prima oara în tara noastra prin O.G. nr. 52/1997 defineste franciza ca „un sistem de co¬mercializare, bazat pe colaborarea continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o per¬soana numita francizor, acorda unei alte persoane, numita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehno¬logie sau un serviciu".

Definitia nu surprinde elementele esentiale ale francizei; însemnele de atragere a clientelei, know-how-ul, asistenta tehnica si comerciala, limitând independenta partenerilor numai la aceea financiara.

Definitia data de Asociatia Franceza de Normalizare este cuprinza¬toare. Ea considera franciza ca „o metoda de colaborare între o între¬prindere francizoare de o parte si una sau mai multe întreprinderi be¬neficiare, de cealalta parte.

Franciza implica în prealabil pentru întreprinderea francizoare „de¬tinerea în proprietate a unuia sau mai multor semne de atragere a clien¬telei (precum denumirea sociala, numele comercial, emblema, marcile) precum si detinerea unui know-how transmisibil între întreprinderile beneficiare, caracterizându-se printr-o gama de produse si servicii pre¬zentând un caracter originar si specific, exploatat dupa tehnici în prea¬labil experimentate”.

În doctrina, contractul de franciza a fost definit în mai multe moduri.

Într-o prima definitie, „contractul de franciza consta în acordarea de catre comerciantul producator, numit francizor a dreptului de a vinde anumite bunuri sau de a presta anumite servicii si de a beneficia de un sistem de relatii care contine marca, renumele, know-how-ul si asistenta sa unui comerciant persoana fizica sau juridica numita franchisee, în

schimbul unui pret, constând dintr-o suma de bani initiala si o redeventa periodica, numita franchisee – fee”.

Printr-o hotarâre a Curtii de apel din Paris (29 noiembrie 1973) franciza a fost definita ca „fiind contractul prin care o întreprindere concede catre întreprinderi independente, în" schimbul unei redevente, dreptul de a se prezenta sub denumirea sociala si sub emblemele saie, pentru a vinde produse sau servicii. Acest contract se însoteste în ge¬neral de o asistenta tehnica".

Aceasta definitie omite aspectele legate de transmiterea catre bene¬ficiar a know-how-ului.

Într-o alta definitie, doctrina franceza arata ca „acordurile de franciza constau esential în limitarea drepturilor de proprietate industriala sau intelectuala relative la marci, embleme sau know-how-ului, care pot fi combinate cu restrictii asupra livarilor sau cumpararilor de produse”.

Pornind de la multiplele definitii ale francizei, precum si de la vi¬ziunea legislativa, putem concepe definitia contractului de franciza ca fiind conventia prin care proprietarii de însemne distinctive, detinatori de know-how (francizorii) trateaza cu persoane fizice sau juridice in¬dependente (beneficiarii) revânzatori, prestatori de servicii sau fabricanti, concedarea însemnelor de atragere a clientelei si know-how-ul, prezentând un caracter original, specific exploatat dupa tehnici în pre¬alabil experimentate, obligându-se la asigurarea asistentei tehnice sau comerciale în schimbul unei taxe de intrare în retea si a unei redevente, pe care beneficiarul se obliga sa le plateasca.

Calitatea esentiala a francizei, care prin intermediul contractului prolifereaza raporturi obligationale complexe, constituie o metoda mo¬derna de cooperare, care reproduce în conditii identice un anumit pro¬dus sau serviciu, oriunde pe glob.

2. - Delimitarea contractului de franciza de alte contracte cu care se aseamana

Contractul de franciza este un contract complex, de sine statator care înglobeaza o multitudine de contracte (vânzare-cumparare, închiriere, licente de nume comerciale, marca, embleme, brevete, design, know-how, asistenta tehnica, consulting-enginering, distributie exclusiva) care însa trebuie analizate ca mijloace de realizare a sistemului de comercializare a produselor, serviciilor si tehnologiilor, respectiv franciza, si a scopului comun urmarit de contractanti.

Franciza de distributie prezinta multiple elemente de asemanare cu contractul de concesiune exclusiva, marcat îndeosebi de asemanarea între obiectul contractului de concesiune exclusiva cu obiectul contrac¬tului de franciza de distributie.

Astfel, elementele definitorii ale francizei - punerea la dispozitia beneficiarului a însemnelor de atragere a clientelei, a unor tehnici co¬merciale verificate în practica, care au adus succes francizorului si trans¬miterea know-how-ului catre beneficiar, nu se regasesc în totalitate în obiectul contractului de concesiune exclusiva, care se poate realiza fara asistenta tehnica, fara transfer de cunostinte si tehnici de la conce-dent la concesionar.

Celelalte elemente inerente contractului de franciza sunt accesorii contractului de concesiune exclusiva, în timp ce clauza de exclusivi¬tate, care poate lipsi în contractul de franciza, este de esenta contractu¬lui de concesiune exclusiva.

Contractul de concesiune exclusiva mijloceste doar distributia pro¬duselor, în timp ce contractul de franciza are o sfera mai larga de cu¬prindere, întrucât opereaza nu numai în sfera de distributie, ci si în aceea a serviciilor si productiei.

Franciza se delimiteaza de contractul de asociere voluntara, întru¬cât în acest din urma contract nu poate fi aportat know-how-ul.

Nu se poate face o analogie între franciza si distributia selectiva în¬teleasa ca operatiune prin care un francizor îsi selecteaza distribuitorii dupa calitatile lor comerciale.

Distinctiile dintre franciza si concesiunea exclusiva sunt valabile si în cazul distributiei selective si în plus, distribuitorii nu sunt tinuti la plata taxei de intrare în retea, ori a redeventei catre francizor.