Deficitele bugetare în țările UE și orientarea politicilor bugetare

Introducere

Indiferent de genul entităţii la nivelul căruia se intocmeşte şi se execută un buget, acesta se poate prezenta in trei ipostaze: echilibrat( cand cheltuielile mari sau mici in creştere sau in stagnare sunt relativ egale cu veniturile), excedent( cheltuielile sunt mai mici decat veniturile) si deficitar( cheltuielile sunt mai mari comparativ cu veniturile). În cele ce urmeaza, atenţia noastra se va concentra asupra deficitului bugetar.

Cea mai generala caracterizare, delimitare conceptuală a deficitului bugetar la nivelul economiei unei ţări poate fi următoarea: soldul negativ al bugetului de stat, în sensul programării si executării unor cheltuieli bugetare mai mari decât veniturile de acelaşi fel într-un anume orizont de timp, de regulă un an.

Deficitele bugetare au devenit, în societatea modernă, un fenomen cvasiobişnuit, pe fundalul amplificării cheltuielelor publice şi deteriorării situaţiei financiare a multor state, mai mult sau mai puţin dezvoltate. În viziunea clasică asupra bugetului de stat, păstrarea echilibrului între venituri si cheltuieli bugetare era considerată drept o cerinţă fundamentală a bunei gestiuni, cheia de boltă a finanţelor publice. Apariţia deficitului bugetar, generator de inflaţie, era considerată ca un fenomen nedorit, cu efecte negative asupra funcţionării normale a mecanismului economic. Apoi, s-a afirmat tot mai mult concepţia intervenţionistă, potrivit căreia autoritatea publică este chemată să joace un rol activ in viaţa economică, să influenţeze procesele economice, să corecteze evoluţia ciclică să prevină crizele sau cel puţin să le limiteze efectele negative.

În numeroase ţări dezvoltate sau în curs de dezvoltare, ca urmare a creşterii mai rapide a cheltuielilor publice decât veniturile publice, bugetele se intocmesc şi se încheie tot mai frecvent cu deficit.

Deficitul bugetar este considerat un fenomen cronic al finanţelor contemporane.

Deficitul bugetar

Definiţie

Neconcordanţele între fluxurile de intrare-ieşire la fondurile bugetare, se concretizează prin diferenţa între suma veniturilor obişnuite sau curente (Vc) şi suma cheltuielilor (Cb), constituind un sold, cel mai adesea, negative, cunoscut sub denumirea de deficit bugetar (Db), ce poate fi exprimat sintetic prin relaţia: Db= Cb – Vb.

Deficitul bugetar poate avea una din următoarele semnificaţii

- deficitul de criză - este situaţia în care statul nu poate să-şi acopere cheltuielile curente şi işi acoperă deficitul prin împrumuturi.

- deficitul de dezvoltare – statele care produc resurse în plus realizate în afara sferei sectorului public. De exemplu, în sectorul bancar şi la populaţie se preconizează venituri în plus.

De asemenea, putem vorbi despre:

- deficit acut – dacă apare întâmplător într-un anumit exerciţiu bugetar, ca o consecinţă a creşterii ieşirilor( cheltuielilor) sau a micşorării intrărilor( veniturilor).

- Deficit cronic – dacă apare constant, pe parcursul mai multor exerciţii financiare succesive

Cauze

Cauzele deficitelor bugetare sunt multiple şi vizează atât propria economie cât şi conjunctura internaţională.

Avem cauze generale:

- cheltuielile, în continuă creştere, cu intreţinerea aparatelor guvernamentale

- creşterea continuă a cheltuielilor cu rambursarea datoriei publice ( o mare parte din aceasta fiind, de regulă, generată tocmai de finanţarea deficitelor bugetare ale anilor anteriori)

- cheltuieli mari cu înarmarea in majoritatea ţărilor şi, în general, toate tipurile de cheltuieli neproductive

Cauze specifice ţărilor slab dezvoltate:

- nivelul de dezvoltare scăzut determină venituri bugetare reduse; aportul veniturilor la buget din impozie si taxe este mic, datorită bazei reduse de impozitare , chiar dacă se adoptă un grad de fiscalitate ridicat

- cheltuieli mari pentru aparatul administrativ

Cauze specifice ţărilor in tranziţie

- scăderea continuă a nivelului producţiei şi, implicit, a produsului intern brut, în condiţiile transformărilor profunde , structurale, ce au loc in aceste ţări

- creşterea drastică a ratei inflaţiei, în condiţiile în care este cunoscut faptul că veniturile bugetare, exprimate în preţuri curente, au rata de creştere inferioară celei a cheltuielilor bugetare, în preţuri curente

- creşterea cheltuielilor bugetare, prin asumarea de către Guvern a costurilor sociale implicate de procesul de tranziţie

- subvenţiile pentru întreprinderile cu pierderi

- creşterea constantă a datoriei publice şi, implicit, a cheltuielilor pentru rambursarea sa şi a dobânzilor

Deficitele ţărilor în curs de dezvoltare au fost generate nu numai de deficienţele structurale ale fiecărei economii naţionale, ci şi de poziţia nefavorabilă a acestor ţări pe piaţa internaţională .

Măsuri pentru reducerea deficitelor bugetare:

- reducerea cheltuielilor publice

- reducerea cheltuielilor administraţiei

- eliminarea subvenţiilor

- mărirea bazei de impozitare ( cât mai puţin de la cât mai mulţi)

- accent pe impozitele indirecte