Evaluarea bunurilor mobile

1. Evaluarea

1.1 Aspecte generale

Evaluarea constă în exprimarea valorică (în etalon bănesc) a mijloacelor, proceselor, fondurilor şi rezultatelor financiare ale întreprinderii. Cronologic, evaluarea premerge înregistrarea în contabilitate a operaţiilor economice. Astfel spus, evaluarea este cea care determină suma.

Teoria evaluării se caracterizează prin următoarele aspecte:

§ are în vedere bunurile de natură capitalului imobilizat şi circulant, bunurile mobile şi imobile care formează proprietatea personală, întreprinderile sau afacerile în ansamblul lor şi nu bunurile de consum;

§ se referă la mărimea valorii bunurilor care aparţin unei proprietăţi, fără a avea în vedere, în mod special, sursa valorii;

§ nu foloseşte noţiunea generică de valoare, ci tipuri de valoare (valoare de piaţă, valoarea justă, valoarea ipotecii, valoarea de lichidare, valoarea de investiţii, valoarea specială, valoarea de asigurare etc.);

§ definirea tipurilor de valoare, condiţiile aplicării lor, procedurile şi metodele de estimare a mărimii valorii sunt precizate în Standardele de Evaluare, elaborate de organisme profesionale naţionale şi internaţionale;

§ evaluarea are caracter dinamic, înscriindu-se tot mai mult în optica investitorului, ca urmare a tendinţelor de globalizare a pieţelor de investiţii.

Activitatea de evaluare este, aşadar, un complex de operaţiuni, desfăşurate pe baza unor metode şi respectând standarde de evaluare, prin care se atribuie o valoare unei proprietăţi la un moment dat.

Proprietatea reflectă drepturile de posesiune asupra unei proprietăţi imobiliare (terenuri, construcţii etc.) numită proprietate reală, şi, de asemenea, asupra unor obiecte fizice, altele decât cele care formează proprietatea imobiliară, numită proprietate personală. Termenul de activ este folosit de multe ori pentru a desemna conceptul de proprietate. În evaluarea unei întreprinderi obiectul evaluării poate fi reprezentat de: activele necorporale, corporale, financiare aflate în proprietatea întreprinderii sau controlate de aceasta.

Orice activitate de evaluare presupune însă conştientizarea elementelor cheie în evaluare, respectiv:

- obiectul evaluării (întreprinderea privită ca individualitate, proprietăţi imobiliare, valori mobiliare);

- subiecţii (părţile implicate în tranzacţie);

- poziţia evaluatorului care furnizează elementul de reper pentru valoare şi preţ;

- standardele de evaluare.

Evaluarea este o activitate din sfera serviciilor profesionale, cum ar fi: consultanţa, proiectarea, avocatura etc. Activitatea de evaluare se conformează unor standarde profesionale şi unui cod deontologic specific.

În România, în 1992 s-a construit Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România (ANEVAR), o organizaţie profesională neguvernamentală, independentă, non-profit, care acţionează în interesul public, având drept scop promovarea mijloacelor specifice profesiei, a metodelor şi tehnicilor de diagnostic şi evaluare a întreprinderilor, părţilor de întreprinderi şi a altor bunuri. În prezent, Asociația are aproximativ 6.000 membri titulari și 300 persoane juridice asociate. Activitatea acesteia se desfășoara în 40 de centre teritoriale în județe și 11 centre în Municipiul București.