Evaziunea fiscală din România

Evaziunea fiscală constituie un fenomen economico-social extrem de nociv, asa cum am mai spus, iar permisivitatea legislativa, precum si cea a autoritatilor competente, coroborate cu un grad fiscalitatii extrem de ridicat, mai ales pentru o tara in tranzitie catre economia de piata autentica, viabila, reala au condus la crearea unui mediu propice dezvoltarii practicilor evazioniste. Coruptia institutionalizata, premisa a evaziunii fiscale nu doar ca ofera protectie acestei maladii economice si sociale, ba chiar o sustine, o incurajeaza, profita de pe urma ei, obtinand atat foloase materiale, cat si castigand capital electoral, amanand masuri drastice in privinta unor societati cu datorii extrem de mari numai pentru a inabusi eventualele proteste sindicale sau pentru a satisface clientela politica. Oportunităţile oferite de procesul schimbării, coroborate cu insuficienţa controlului legal, au favorizat mai ales criminalitatea orientată spre profit, care are tendinţa de a dobândi un caracter global, exploziv şi organizat, prejudiciind societatea în ansamblul său, structurându-se şi multiplicându-se neîncetat, concretizându-se în fapte penale de o mare complexitate şi diversitate sub aspectul numărului de participanţi, metodelor folosite, prejudiciilor cauzate şi instituţiilor vizate. Dintre cauzele care au dus la proliferarea evaziunii fiscale fac parte:

- Intarzierile, tergiversarile adoptarii unor acte normative moderne, eficiente impotriva acestui flagel;

- Apariţia târzie a Legii evaziunii fiscale;

- Lipsa unui cod fiscal;

- O legislatie, care, desi tardiva ca moment de aparitie si permisiva, a condus la nenumarate neintelegeri ale sale si ambiguitati ;

- O fiscalitate ridicată relativ la posibilitatile contribuabilului roman obisnuit;

- Existenta unui sistem de prevenire a ilegalitatilor, de control si de sanctionare, avand oameni slab pregatiti, prost informati, echipati, remunerati si, implicit corupti

- Insuficienţa educaţiei cetăţeneşti şi fiscale

Nivelul evaziunii fiscale identificate în România se situa, în sume absolute, la 316.466,6 milioane lei pentru trimestrul I al anului 1995. Privită în dinamică, evaziunea fiscală a scăzut faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent cu 40,2%. După unele aprecieri ale Curţii de Conturi, evaziunea fiscală înregistrată în 1997 reprezenta un volum de cel puţin 24.000 miliarde lei, iar cea din 1998 unul de aproximativ 40.000 de miliarde lei. Faţă de produsul intern brut, evaziunea fiscală reprezenta, în 1997, aproximativ 10%, în 1998 se menţine aproximativ la acelaşi nivel, iar faţă de bugetul consolidat