Evoluția Datoriei Publice în România și Cauze ale Acesteia

Cap.I. Datoria publică:concept şi cauze

I.1. Conţinutul datorie publice

Nevoile financiare ale statului se dovedesc a avea caracter permanent. Acestea sunt acoperite pe seama veniturilor încasate de stat în baza dreptului conferit de Constituţie de a percepe impozite, taxe şi alte contribuţii. „Impozitele se percep în funcţie de capa¬citatea contributivă a populaţiei, iar taxele sunt prelevate în funcţie de principiul echivalenţei1". Veniturile statului şi posibilităţile de a le procura nu sunt aproape niciodată suficient de mari pentru a acoperi toate cheltuie¬lile acestuia din perioada considerată (de regulă un an). Această insuficienţă a resurselor antrenează apariţia unor deficite bugetare. Acoperirea defi¬citelor se realizează prin recurgerea la împrumuturi pe plan intern sau extern. Cumulul sumelor împrumutate şi rămase de restituit duce la ceea ce numim datorie publică2.

Este imperativ necesar să înţelegem cum este structurată datoria unei ţări. Datoria totală a unei ţări înglobează datoria publică şi datoria privată. La rândul lor, aceste două componente pot fi împărţite în funcţie de sursa de provenienţă a fondurilor în: datorie internă şi datorie externă.

În ţara noastră,guvernul este autorizat să contracteze,prin Ministerul Finanţelor Publice,împrumuturi de stat interne şi externe,în următoarele scopuri:

1. finanţarea deficitului bugetului de stat;

2. refinanţarea datoriei publice;

3. susţinerea balanţei de plăţi şi consolidarea rezervei valutare a statului;

4. finanţarea proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei;

5. finanţarea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii,cu capital majoritar românesc;

6. finanţarea achiziţiilor de bunuri şi servicii,inclusiv importul de materii prime şi resurse energetice;

7. îndeplinirea obligaţiilor legate de garanţiile de stat pentru împrumuturi;

8. amortizarea şi achitarea împrumuturilor guvernamentale şi răscumpărarea datoriei neachitate,incluzând capitalul,dobânda şi alte costuri;

9. finanţarea necesităţilor pe termen scurt ale bugetului de stat;

10. finanţarea cheltuielior legate de lichidarea consecinţelor dezastrelor naturale şi ale altor calamităţi;

11. menţinerea în permanenţă a unui sold corespunzător în contul general al trezoreriei statului;

12. alte necesităţi aprobate prin legi speciale.

Datoria publică internă reprezintă o obligaţie necondiţionată a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în lei,de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente.

Instrumenetele datoriei publice interne ale statului includ:

- titlurile de stat libelate în monedă naţională

- împrumuturile de stat acordate de Banca Naţională a României în condiţiile stabilite prin legea privind statutul Băncii Naţionale a României;

- împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România;

- împrumuturile de stat contractate la alte instituţii de credit din România şi de la agenţii guvernamentale.

Datoria publică externă reprezintă o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în valută,de plată a dobânzilor şi a altor costuri aferente.

Instrumentele datoriei publice externe a României include;

- titlurile de stat libelate în valută,emise pe pieţele financiare externe;

- împrumuturile primite de la guvernele altor state,agenţii guvernamentale,instituţii financiare multilaterale sau alte organizaţii internaţionale;

- împrumuturile sindicalizate pe termen scurt,mediu şi lung;

- împrumuturile directe primite de la investitorii privaţi pe termen scurt,mediu şi lung

- împrumuturile de la băncile străine sau de la companiile străine,precum şi alte împrumuturi.

I.2. Cauzele formării datoriei publice

Problemele actuale generate de gestionarea datoriei publice în România îşi au originea în schimbarea regimului politic la începutul anilor '90 ai secolului trecut. Eforturile considerabile făcute de România în perioada regimului comunist pentru achitarea întregii datorii externe către străinătate au făcut ca, la începutul anului 1990, aceasta să fie practic inexistentă. începerea acumulării datoriei publice prezente coincide cu schimbarea regimului politic.

Nevoia de resurse suplimentare a ţării noastre, nevoie care a generat contractarea de împrumuturi publice, are la origine doi factori majori:

- deficitul bugetar consolidat stabilit la sfârşitul fiecărui an;

- rambursarea împrumuturilor contractate de stat ajunse la scadenţă.

Cei doi factori sunt caracteristici oricărui stat cu economie de piaţă. Caracteristic economiilor în tranziţie - situaţie specifică şi României - este faptul că suplimentar, faţă de cauzele de mai sus, apare şi un al treilea factor, foarte important ca amploare şi dimensiune, şi anume:

- preluarea de către stat a activelor neperformante de la întreprinderile

de stat.