Forme ale Cheltuielilor Publice cu Subvențiile și Implicațiile lor Asupra Activității Economice

1.Caracteristici generale

Cheltuielile publice se concretizează în plăţi efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţia de bunuri sau pres¬tări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acţiuni social-culturale, întreţinerea armatei şi a întregii activităţi desfăşurate în domeniul militar, acţiuni economice etc., precum şi a unor obiective de interes naţional: electrificare, transporturi, construcţii de locuinţe, luptă contra şomajului, asistenţă.

Conţinutul economic al cheltuielilor publice se află în strânsă le¬gătură cu destinaţia lor. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut, în timp ce altele se materializează în bunuri de folosinţă îndelungată sub formă de echipamente de investiţii, construcţii de drumuri, poduri, porturi, aeroporturi, clădiri, aparatură, reprezentând o avansare de produs intern brut.

Cheltuielile publice sunt sub influenţa de condiţii politice concrete în care se efectuează, de forma de proprietate predominantă în eco¬nomie, de gradul de dezvoltare a economiei. Complexitatea funcţiilor statului con-temporan, creşterea rolului intervenţionist al acestuia în economie influenţează legătura tot mai strânsă dintre cheltuielile publice şi viaţa economică a fiecărui stat.

În prezent, cheltuielile publice sunt extrem de diversificate; unele se manifestă direct, prin finanţarea de către stat a mijloacelor economice şi sociale pentru asigurarea remunerării serviciilor şi prestaţiilor de care au nevoie colectivităţile publice pentru a funcţiona. Altele in¬fluenţează direct asupra mediului economic şi social şi constituie astfel instrumente ale unei politici de transformare a mediului respectiv pen¬tru a-l ameliora.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin intermediul instituţiilor publice (apa¬rat de stat, instituţii social-culturale, armată, întreprinderi autonome s.a.), care se acoperă, fie de la bugetul statului (pe plan central sau local), fie din bugetele proprii, pe seama veniturilor obţinute.

Cheltuielile publice includ:

- Cheltuieli bugetare acoperite din resurse financiare publice, constituite in:

bugetul administraţiei centrale de stat;

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetele unităţilor administrativ-teritoriale

- Cheltuieli extrabugetare acoperite din resurse financiare publice constituite în afara bugetului de stat

- Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinaţie specială.

Dintre acestea cheltuielile pentru acţiuni economice reprezintă instrument important în direcţia dezvoltării, ajutorării şi stimulării activităţilor economice.

Formele ajutoarelor din partea statului sunt directe şi indirecte. Cele directe acţionează ca mijloc de intervenţie şi ajutor, iar cele indirecte sprijină din punct de vedere economic sau social întreprinderile, dar nu prin transferuri băneşti.

Principalele ajutoare directe sunt:

1. subvenţiile;

2. investiţiile;

3. împrumuturile cu dobândă subvenţionată;

4. ajutoarele financiare pentru difuzarea de informaţii, studii de marketing, organizare de expoziţii;

5. avansuri rambursabile.

Din categoria ajutoarelor financiare indirecte sunt:

1. avantajele fiscale;

2. împrumuturile garantate de stat;

Subvenţiile reprezintă forma cea mai utilizată şi cea mai importantă a ajutorului direct al statului, de sprijin financiar acordat de o manieră unilaterală şi fără contrapartidă, dar, deseori, condiţionat şi grevat de o utilizare anume (afectare). Este necesară existenţa, pe de o parte, a unei nevoi financiare şi a cererii de asistenţă, iar pe de altă parte, existenţa unei capacităţi financiare şi a voinţei de a acorda sprijin. Aceasta este suficientă pentru a-i conferi subvenţiei unitatea sa economică şi financiară, puternic modelată de funcţiile pe care le îndeplineşte în cadrul sistemului public, contrar teoriei juridice ce o defineşte incompletă şi fragilă.