Forme ale Cheltuielilor Publice cu Subvențiile și Implicațiile lor Asupra Activității Economice

Introducere

În procesul îndeplinirii sarcinilor şi funcţiilor sale, statul, asigură acoperirea nevoilor publice considerate e fi generale. Pentru realizarea acest lucru, statul, are nevoie de numeroase resurse bănesti pe care le obţine prin intermediul relaţiilor financiare. Folosirea acestor resurse băneşti în acest mod se realizează prin intermediul cheltuielilor publice.

Cheltuieli publice sunt strâns legată de ansamblul relaţiilor şi proceselor de repartizare şi utilizare de fonduri din bugetul statului pentru acţiuni economice, social-culturale, pentru întreţinerea organelor statului şi apărarea naţională.

Conţinutul lor economic se află în strânsă legătură cu destinaţia lor, unele dintre ele exprimând un consum definitiv de PIB, pe când altele se concretizează în bunuri de folosinţă îndelungată sub forma echipamentelor de investiţii, construcţii de drumuri, poduri, aparatură, aeroporturi, clădiri, reprezentând o avansare de produs intern brut.

În prezent, cheltuielile publice sunt exterm de variate. Unele dintre ele se manifestă direct, prin finanţarea acestora de către stat a mijloacelor economice şi sociale, pentru asigurarea remunerării serviciilor şi prestaţiilor de care au nevoie colectivităţile publice pentru a funcţiona, altele influenţează direct mediul economic şi social şi constituie astfel instrumente ale unei politicii de transformare a mediului respectiv pentru a-l îmbunătăţi.

Sub aspectul conţinutului economic ale cheltuielilor publice pentru obiective şi acţiuni economice, acestea reflectă o dezvoltare de produs intern brut creând premise pentru mărirea avuţiei naţionale.

Formele prin care statul susţine interprinderile, fie acestea publice sau private, pot fi grupate în doua mari categorii: forme directe de intervenţie şi ajutor, şi forme indirecte de ajutor care nu presupun transferuri clare de mijloace băneşti. Cele directe acţionează ca mijloc de intervenţie şi ajutor, iar cele indirecte susţine din punctul de vedere economic ori social interprinderile, dar nu prin transferuri sub formă de bani.

Principalele ajutoare directe sunt: subvenţiile; investiţiile; împrumuturile cu dobândă subvenţionată; ajutoarele financiare pentru difuzarea de informaţii, studii de marketing, organizarea de expoziţii etc.

În acest proiect vă voi vorbi despre unul dintre ajutoarele directe, amintit mai sus,oferit de către stat interprinderilor şi anume despre subvenţii, despre câteva categorii a acestora şi incidenţa lor asupra activităţii interprinderii.

Capitolui 1

Caracteristicile cheltuielilor publice cu subvenţiile

Cheltuielile publice, considerate în ansamblul lor, exprimă „procese economice de repartiţie a PIB, concretizate prin alocarea şi utilizarea resurselor băneşti, pentru realizarea de acţiuni considerate de interes public, la nivel naţional sau al colectivităţii locale’’ .

Cheltuielile publice se află în baza ofertei de utilităţi publice adresată atât indivizilor, cât şi entităţilor cu personalitate juridică, inclusiv interprinderilor. În funcţie de mărimea cheltuielilor publice stabilită prin raportare la produsul global, dar şi de destinaţiile acestora stabilite în funcţie de nevoile ce se manifestă la un moment dat, autorităţile publice trebuie să urmarească în mod permanent realizarea optimului social-economic, relevant prin maximizarea PIB .

În contextul actual, cheltuielile publice ’’ nu mai reprezintă doar consumuri definitive de resurse, ci şi procese de realocare a resurselor, în scopul folosirii mai raţionale a acestora, respectiv al asigurării unei dezvoltări echilibrate a economiei şi a stabilităţii sociale’’ . Aceste procese de realocare a resurselor includ în sine posibilitatea utilizării cheltuielilor bugetare pentru finanţarea unor acţiuni economice, ai căror principali beneficiari sunt interprinderile, fie ele publice, fie private. Această ipostază a interprinderiilor are la bază faptul că ele beneficiază de pe urma cheltuielilor publice, fie direct, fie indirect.

Formele, prin care interprinderile beneficiază de pe urma cheltuielilor publice în mod direct, sunt denumite subvenţii, putând fi definite generic ca forme de sprijin financiar din partea autorităţilor publice, în scopul asigurării unui nivel al preţurilor sub cel ce ar rezulta pe piaţa libera, sau al menţinerii în funcţie a unor interprinderi, respectiv dezvoltarea unor activităţi, obiective ce în absenţa subvenţiilor nu ar putea fi realizate.

Subvenţiile fac parte din cheltuielile curente ale administraţiei centrale şi administraţiilor locale şi preprezintă plăţi în beneficiul anumitor categorii sociale şi ale unor companii private sau publice, fiind cheltuieli neconsolidabile.

Subvenţia implică ideea de ajutor, de sprijin financiar acordat de manieră unilaterală şi fără contrapartidă, dar, deseori, condiţionat şi grevat de o utilizare anume (afectare). Ea presupune existenţa, pe de o parte, a unei nevoi financiare şi a cererii de asistenţă, iar pe de altă parte, necesită existenţa unei capacităţi financiare şi a voinţei de a acorda sprijin.