Gestiunea Riscurilor Bancare

Introducere

Caracteristica lumii contemporane este incertitudinea. Mediul economic, cel monetar, cel financiar bancar sunt permanent supuse unei concurenţe acerbe. Astăzi băncile sunt privite de către specialişti, şi nu numai, ca fiind acele instituţii care administrează riscul. Această caracterizare dată băncilor se datorează în special faptului că orice operaţiune financiar-bancară pe piaţa internă şi internaţională este supusă acţiunii unui ansamblu de factori de risc independenţi.

Până la începutul anilor ”80 comunitatea financiar-bancară privea unilateral problema riscului numai din punct de vedere al creditului. Gestionarea riscurilor bancare se reducea la riscul de creditare, acest lucru fiind posibil datorită stabilităţii relative a sistemului financiar. Această stabilitate caracteristică acelor ani era posibilă în primul rând datorită existenţei şi funcţionării sistemului monetar internaţional de la Bretton-Woods. Acest mecanism controla fluctuaţiile cursurilor valutare, iar ratele dobânzilor nu variau prea mult tocmai datorită politicilor monetare duse de băncile centrale în conformitate cu interesele imediate ale statelor debitoare. Reglementările monetar-valutare, practicile anticoncurenţiale de tip cartel şi nu în ultimul rând inerţia deponenţilor, limitau în acea perioada concurenţa pe piaţa depozitelor bancare generând o relativă stabilitate a ratelor dobânzilor. La sfârşitul anilor ”70 situaţia se schimbă. Explozia preţului petrolului şi dependenţa crescândă a statelor occidentale de sursele de materii prime din Orient au generat un proces inflaţionist care a dus la fluctuaţii mari ale ratelor nominale ale dobânzilor. În acelaşi timp, prin abolirea sistemului de la Bretton-Woods, volatilitatea cursurilor valutare creşte, acestea devenind factori importanţi de stabilire a performanţelor globale ale societăţilor bancare. Mediul concurenţial a fost şi el supus unor schimbări datorită în special suprimării controlului asupra transferurilor internaţionale de capital şi modificării structurii costurilor bancare. Toţi aceşti factori i-au determinat atât pe specialişti cât şi pe practicieni, să recunoască existenţa unei multitudini de factori de risc (riscul lichidităţii, riscul de capital, riscul ratelor dobânzilor, riscul valutar, riscul tranzacţiei, riscul de afacere).

Capitoul I CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND RISCURILE BANCARE

1.1 Conținutul și definirea riscurilor bancare

Cel mai simplu spus, riscul bancar este probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere.

Riscul bancar mai poate fi definit ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect.

Etimologic , termenul provine din latinescul „re-secare”, care înseamnă ruptură într-un echilibru.

Riscurile bancare reprezintă un fenomen care poate să apară pe parcursul derulării activităţii bancare şi care poate să producă efecte negative asupra activităţii respective,prin deteriorarea performanţelor bancare, sau chiar falimentul băncii.

De asemenea, se apreciează că „cei mai mulţi autori, atunci cand definesc riscul şi gestiunea riscului, se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor, de intermediere în sfera riscurilor financiare prin divizarea acestora; din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute la activele bancare, pierderi cauzate de riscuri de piaţă, de credit şi lichiditate”

Sintetizând putem spune că riscul bancar reprezintă în primul rând un complex de evenimente cu consecinţe adverse pentru bancă, iar mai apoi un eveniment incert, posibil şi viitor care poate afecta întreaga activitate a unei bănci.

Deşi perspectiva celor mai mult analize bancare asupra riscului este îngustă, se observă că acesta este generat de o mulţime de operaţii şi proceduri. Cel puţin în domeniul financiar riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ şi alte riscuri.

Pe tot parcursul acestei lucrări vom considera riscurile bancare ca fiind acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice.

Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare, băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar), dar pe care trebuie să le gestioneze.

În general, asumarea riscurilor este legată de funcţia de bază pe care o au băncile în economie, şi anume funcţia de investiţie. Băncile investesc resurse împrumutate – care sunt un multiplu substanţial al propriului capital. Recuperarea cu întârziere a resurselor investite provoacă o serie de dezechilibre la nivelul băncii care pot îmbrăca diferite forme şi se pot alimenta reciproc.

Perioada actuală este denumită „era managementului de risc“ în domeniul bancar, iar managementul riscului constituie o sarcina extrem de complexă şi importantă a managementului bancar. De obicei, asumarea unor riscuri atrage după sine şi câştiguri mai mari.

Literatura de specialitate clasifică riscurile specifice activităţii bancare în trei categorii:

1) Riscuri financiare - sunt riscuri specifice operaţiunilor de creditare, cele mai multe dintre aceste riscuri făcând obiectul unor reglementări bancare. Formele sub care se manifestă sunt următoarele:

- Riscul de credit;

- Riscul ratei dobânzii;

- Riscul de lichiditate;

- Riscul de schimb valutar;

- Riscul insolvabilităţii.

Riscurile financiare sunt strict legate de structura bilanţului contabil al băncii, sunt foarte sensibile la dezechilibrele care pot să apară în compoziţia resurselor şi plasamentelor băncii.

Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi generate, gestionate, amplificate sau eliminate de către managementul bancar.

2) Riscuri comerciale - sunt riscuri generate de inadaptabilitatea băncii la noile servicii şi produse ca urmare a unui slab serviciu de marketing şi lipsa de talent managerial pentru noile pieţe. Formele sub care se manifestă sunt următoarele:

a) Riscul de produs / serviciu - este rezultatul unei evoluţii nefavorabile a valorificării unui produs nou sau serviciu, ca urmare a lipsei de abilitate a băncii privind distribuirea produselor.

b) Riscul de piaţă - este efectul dependenţei de piaţă a băncii. Dacă acesta nu este „împărţit” între mai multe pieţe, rentabilitatea băncii este dependentă direct de evoluţia unei singure pieţe.

c) Riscul de imagine comercială - constă în percepţia negativă a unei bănci de către clienţii ei ca urmare a unei calităţi generale proaste de servire a clienţilor, tratament prost al reclamaţiilor clienţilor culminând cu articole de presă în defavoarea băncii.

3) Riscuri de mediu - sunt riscuri asupra cărora banca fie nu are control, fie are un control limitat. Formele sub care se manifestă sunt următoarele:

a) Riscul de deficit – produs de hoţi, sau fraudă comisă de angajaţii băncii;

b) Riscul economic – determinat de conjunctura economică la nivel naţional şi regional;