Impozitul Asupra Mijloacelor de Transport

1. Descrierea impozitului asupra mijloacelor de transport

Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport, cu excepţia cazurilor în care în lege se prevede altfel.

Impozitul asupra mijloacelor de transport se plăteşte la bugetul local al unităţii administrativ- teritoriale unde persoana îşi are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.

În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar, impozitul asupra mijlocului de transport se datorează de locator.

Impozitul pe mijloacele de transport se datorează bugetului local al unităţiii administrativ- teritoriale unde are domiciliul proprietarul.

Prin sintagma mijloc de transport care trebuie înmatriculat, se înţelege orice mijloc de transport, proprietate a unei persoane fizice sau a unei persoane juridice, şi care , potrivit legii, face obiectul înmatriculării.

În cazul în care proprietarii, persoane fizice sau juridice străine, solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport în România, aceştia au obligaţia să achite integral impozitul datorat, pentru întreaga perioadă pentru care solicită înmatricularea, la data luării în evidenţă de către compartimentele de specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale.

Impozitul pe mijloacele de transport nu se aplică pentru:

a) autoturismele, motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului acestora;

b) navele fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;

c) mijloacele de transport ale instituţiilor publice;

d) mijloacele de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport este stabilit în condiţii de transport public;

e) vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare.

Scutirea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care contribuabilii interesaţi prezintă compartimentelor de specialitate ale administraţiei publice locale documentele prin care atestă situaţiile, prevăzute de lege, pentru care sunt scutiţi.

Contribuabilii persoane juridice care au ca profil de activitate servicii de transport public de pasageri, în regim urban sau suburban, sunt scutiţi de la plata impozitului pe mijloacele de transport numai pentru autobuze, autocare şi microbuze, exclusiv în scopul transportului public local de călători.

Contribuabilii care au ca obiect al activităţii producţia şi/sau comerţul cu mijloacele de transport nu datorează taxa la acele mijloace de transport înregistrate în contabilitate ca stocuri.

Prin vehiculele istorice definite conform prevederilor legale în vigoare, se au în vedere vehiculele definite prin reglementările privind condiţiile tehnice pe care trebuie

să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România.

2. Calculul impozitului asupra mijloacelor de transport

Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcţie de tipul mijlocului de transport. În cazul oricărui autovehicul cu masa totală autorizată sub 12 tone, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din Anexa.

În cazul unui ataş, impozitul pe mijloacele de transport este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele respective.

În cazul unui autovehicul de transport marfă cu masa totală autorizată de peste 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare Anexei.