Indicatorii statici ai șomajului

Înainte de a face o sinteză a definiţiilor date şomajului în literatura de specialitate,

trebuie precizat că, la origine, noţiunea de şomaj era sinonimă cu aceea de “inactivitate”.

Cuvântul “şomaj” din limba română provine din cuvântul francez “chomage”. La rândul său,

acesta derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care

înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia înceta orice activitate.

Definirea indicatorilor statistici ai şomajului

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază şomajul sunt de două

feluri:

- indicatori absoluţi;

- indicatori relativi.

Indicatorii absoluţi sau indicatorii de nivel se referă la numărul efectiv de şomeri. Ei se

exprimă în “persoane” (“mii persoane”) şi se determină pentru anumite perioade de referinţă:

lunar, trimestrial sau anual. Numărul şomerilor se calculează şi în corelaţie cu anumite

variabile demografice, ca: vârstă, sex, stare civilă, dar şi ţinând cont de pregătirea

profesională, de nivelul studiilor sau de repartiţia teritorială.

O caracteristică aparte urmărită în ceea ce priveşte analiza şomajului este durata

acestuia. Din acest punct de vedere, se identifică un şomaj de scurtă durată (sub un an) şi un

şomaj de lungă durată (pe o perioadă mai mare de un an).

Şomerii, a doua componentă a populaţiei active, reprezintă o categorie economică a

cărei definire a suscitat numeroase abordări.

În statistica românească, efectivul şomerilor se determină în două variante:

- Şomerii înregistraţi sunt persoanele care au declarat că în perioada de referinţă erau

înscrise la Oficiile forţei de muncă şi şomaj, indiferent dacă primeau sau nu alocaţie de

sprijin, ajutor de şomaj, sau alte forme de protecţie socială.

- Şomerii în sens B.I.M. sunt persoanele de 15 ani şi peste care în decursul perioadei de

referinţă îndeplinesc simultan următoarele condiţii:

- nu au un loc de muncă şi nu desfăşoară o activitate în scopul obţinerii unor venituri;

- sunt în căutarea unui loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni diferite metode

pentru a-l găsi: înscrierea la Oficiul de forţă de muncă şi şomaj sau la agenţii particulare de

plasare, demersuri pentru a începe o activitate pe cont propriu, publicarea de anunţuri sau

răspunsuri la anunţuri, apel la rude, prieteni, sindicate etc;

- sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 15 zile, dacă s-ar găsi imediat un

loc de muncă;

Sunt incluse, de asemenea:

- persoanele fără loc de muncă, disponibile să lucreze, care aşteaptă să fie rechemate la

lucru sau care au găsit un loc de muncă şi urmează să înceapă lucrul la o dată ulterioară

perioadei de referinţă;

- persoanele care în mod obişnuit fac parte din populaţia inactivă (elevi, studenţi,

pensionari), dar care au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă şi sunt disponibile să

înceapă lucrul.

Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea şomajului este unul din cei mai

importanţi indicatori macroeconomici: rata şomajului. Aceasta se determină prin raportarea

numărului total de şomeri la populaţia activă şi se exprimă în procente. Nivelul ratei

şomajului şi evoluţia acesteia reprezintă unul din barometrii în funcţie de care se iau anumite

măsuri de protecţie socială sau decizii de politică economică.

Ca relaţie generală de calcul, rata şomajului se determină prin raportarea unui

indicator care exprimă şomajul (numărul de şomeri-Ş) şi un alt indicator care măsoară

populaţia de referinţă. Concret, acest indicator se poate determina în modalităţi variate. Relaţiile de calcul pot sădifere în practică, în funcţie de legislaţia naţională sau de informaţiile disponibile. Diferenţele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:

- Termenii de raportare şi se referă la numitorul raportului care poate fi populaţia activă sau,

de exemplu, populaţia în limitele vârstei de muncă.

- Conţinutul indicatorilor primari luaţi în calcul;

- Sursele de colectare a informaţiilor;

- Metodologia de calcul.

Informaţiile cele mai precise privind rata şomajului sunt obţinute cu prilejul

recensămintelor. Recensămintele şi anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte

costisitoare, care, la nivelul ţării noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzătoare

(lunară) pentru asigurarea cu informaţii necesare. Se recurge, prin urmare la surse de date

administrative, afectate însă de legislaţia în vigoare.

În statistica internaţională se utilizează următoarele rate de şomaj:

Rata globală standardizată BIM, care se calculează ca raport între numărul şomerilor

în sens BIM şi populaţia activă totală; are cea mai mare sferă de cuprindere, fiind cea mai

utilizată în comparaţiile internaţionale;

Rata globală standardizată CEE care este raportul dintre numărul de şomeri şi

populaţia activă civilă;