Parlamentul European

Această instituţie reprezintă unul din instrumentele politice prin care se realizează suveranitatea comunitară.

Parlamentul Comunitar are ca punct de plecare anul 1952, an în care s-a constituit Adunarea Parlamentară. Ea a fost forul parlamentar corespunzător stadiului incipient al integrării, obiectivat în Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului. Odată cu anul 1958, an în care prin Tratatul de la Roma are loc şi constituirea celorlalte două comunități europene, Adunarea Parlamentară devine for parlementar şi pentru acestea.

Parlamentul European îşi are temeiul juridic în baza tratatelor încheiate între statele comunitare pe parcursul procesului lor de integrare.

Desemnarea parlamentarior, in faza initiala, s-a realizat mai intai in mod direct, iar mai apoi, in mod direct. Deasemnarea, in mod diresct, in faza initiala a vietii parlamentare comunitare, se facea din randul parlamentarilor statelor membre.Ulterior, in noul stadiu de integrare, se trece la alegerea directa a acestora, renuntandu-se la desemnarea indirecta. Primul parlament ales prin vot direct a fost cel rezultat in urma scrutinului din 24 iulie 1979. Prin decizia Consiliului Ministrilor si a Parlamentuli s-a stabilit ca alegerile sa aiba loc din 5 in 5 ani, hotarandu-se intervalul fix de timp.

Una dintre cele mai importante probleme o constituie criteriul de stabilre a numarului de mandate pentru fiecare stat comunitar. Pana la momentul 2007, numarul reprezentantilr alesi pentru functia de parlamentar european in cardul statelor membre nu putea fi mai mare de 732, aici fiind incusi si parlamentarii europeni din statele noi aderate la Ununea Europeana odata cu mai 2004. Acest aspect este stipulat in Tratatul de la Nisa care reglementeaza numarul total al reprezentantilor in Parlementul European pentru legislatura 2004-2009. La ora actuala, numarul reprezentantilor statelor comunitare in cadrul Parlamentuli European este de 785 – numar rezultand din pastrarea aceluias numar de reprezentanti in cadrul Parlamentului European pentru fiecare stat cu statulul de membru al Uniunii Europene dobandit pana la 1 ianuarie 2007 la care se adauga numareul parlamentarilor europeni din partea Bulgariei si a Romaniei.

Trebuie de spus ca statele nationale membre ale Comunitati au fost echivalate cu circumscriptiile electorale si in raport cu numarul populatiei si a electoratuli acestora, astfel incat se constata si un flux schimbator cu privire lanumarul de membri. De precizat mai este faptul ca nu se tine cont intru-totul de aspectul demografic ci de o combinatie intre acesta si puterea politica de reprezentativitate a fiecarui stat.

Una dintre particularitatile Parlamentului European a constat in dualitatea mandatelor parlemntului In faa initiala a existentei vietei parlametare comunitare, parlamentarii eropeni erau cocncomitent si membri ai parlamentelor nationale din statele comunitare. Ulterior, dupa ce s-a trecut la metoda alegerilor directe, problema mandatelor cu caracter dublu a scazut fara, insa, sa si dispara definitiv. Sunt state membe ale Uniunii Europene care interzic, prin norme constitutionale, ca un membru al parlamentuli national sa fie si membru al celui comnitar. Calotatea de membru al Prlamentului European este incompatibila cu functiile de membru al Comisiei Europene, al Curtii Europene de Justitir sau al altor institutii comunitare, inclusiv al guvernuli unui stat membru.

Statele membre au autonomie in privinta adoptarii sistemului propriu de atribuire a mandatelor ce li se cuvin in Parlamentul European. De astfel, se constata si diferente de scrutin adoptat la nivelul unui stat pentru repartizarea mandatelor de parlamentar national fata de repartizarea mandatelor de europarlamentari.

Alegerile europarlamentare la nivelul statului roman urmeaza modelul scrutinului electoral pe liste blocate. Teritoriul Romaniei constituie o circumscriptie electorala, iar pragul electoral regasit pentru alegerile parlamentare este valabil si in cadrul alegerilor cu scopul repartizarii mandatelor de europarlamentari.

In conformitate cu Tratatul Comunitatii Europene, Parlamentul European se intruneste in sesiune anuala fara convocare, in a doua zi de marti a lunii marte, iar in sesiune extraordinara se intruneste fie la cererea majoritatii membrilor sai, fie la cerea Comisiei Europene sau chiar a Consiluilui Ministrilor.

Desi se aseamana cu parlamentele nationale ale statelor membre, diferenta este dataprin substanta sa, Parlamentul European purtand amprenta valorii sale comunitare. El este un legislativ unicameral, organizandu-se intr-un for al sau conducator, comisii pe domenii de activitate cu cracter permanent, comisii constituindu-se ad-hoc pentru anchete si investigatii, dar nu in ultimul rand, in grupuri politice.

Biroul Parlamentului European este format dintr-un presedinte si un numar variabil de vicepresedinti. Din acest Birou mai fac parte si cinci membri numiti de Parlament, care nu au drept de vot si e numesc chestori. Viziunea asupra componentei urmareste ca fiecare stat sa aiba un membru in acest for cat si sa fie reprezentate diferitele conceptii si culori poltice existente in Parlament.

Presedintele Biroului Parlamentului European este ales cu o majoritate absoluta prin vot secret, pentru o perioada de 2 ani si jumatate. Acesta are rolul de a conduce sedintele plenare ale Parlamentului, de a exercita functii administrative si de a reprezenta Parlamentul in relatile cu celelalte institutii comunitare si la diferitele ceremonii oficiale. Biroul Parlamentului European are ca sarcini stailirea competentei si a organizarii Secretariatului General, desemnarea memrilor Comisiilor Parlamentare, precum si organizarea si conducerea sesiunilor Parlamentului.

In conditii deosebite, Biroul imbraca forma largita prin prezenta sefilor grupurilor politice parlamentare. Acest Birou largit are ca functie organizarea interna a Parlamentuli, relatiile cu institutiile non-comunitare, stabilirea agendei sesiunilor parlamentare, el fiind si consultat in ceea ce priveste alegerea Comisiei Europene.

Trebuie precizat faptul ca aceste grupuri parlamentare nu sunt constituite numai pe baza criteriilor nacionale, ci si in functie de apartenenta politica a membrilor lor. Un deputat nu poate fi inscris decat intr-un grup parlamentar, iar cei ce nu adera la nici unul din grupurile existente raman in afara lor.

Comisiile Parlamentare sunt formate din membrii Parlamentului numiti de catre Biroul Parlamentului. Aceste Comisii sunt de mai multe categori:

- Comisii cu caracter permanent;

- Comisii cu caracter temporar;

- Comisii mixte cu ale statelor asociate, inclusiv cu ale statelor in procesul de aderare.

Membrii comisiilor sunt alesi pe o perioada de 2 ani si jumatate, si au ca atributii, in principal, primirea proiectelor de legi pregatite de Comisia Europeana, studierea si amendarea acestora.