Sisteme de ocrotire a sănătății practicate în țările dezvoltate

Capitolul 1. Necesitatea şi rolul sistemelor de ocrotire a sănătăţii populaţiei

1.1 Necesitatea sistemelor de ocrotire a sănătăţii populaţiei

Ocrotirea sănătăţii este un complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea şi refacerea sănătăţii, prelungirea vieţii şi a capacităţii de muncă a oamenilor.

Dreptul la ocrotirea sănătăţii este un drept universal care îşi găseşte consacrarea atât în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (“Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, la îngrijire medicală şi la serviciile sociale necesare”), cât şi în Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale prin care este consacrat dreptul pe care-l are orice persoană de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală, pe care o poate atinge prin luarea de măsuri necesare pentru a asigura:

- scăderea mortalităţii noilor născuţi şi a mortalităţii infantile, precum şi dezvoltarea sănătoasă a copilului;

- îmbunătăţirea tuturor aspectelor igienei mediului şi a igienei industriale;

- profilaxia şi tratamentul maladiilor epidemice, endemice, profesionale şi a altora, precum şi lupta împotriva acestor maladii;

- crearea de condiţii care să asigure tuturor servicii medicale şi un ajutor medical în caz de boală.

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei. Ele sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, precum şi a dreptului alegerii libere de către asiguraţi a medicului, a unităţii sanitare şi a casei de asigurări de sănătate. De asemenea, pot funcţiona şi alte forme de asigurări de sănătate care acoperă riscuri individuale, în diferite situaţii speciale. Se pot organiza şi societăţi private de asigurări de sănătate. Aceste asigurări nu sunt obligatorii.

Având în vedere dispoziţiile legale în vigoare putem defini asigurările sociale de sănătate ca un “ansamblu de norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a salariaţilor şi a altor categorii de persoane prin intermediul serviciilormedicale, medicamentelor, materialelor sanitare şi dispozitivelor medicale, urmărindu-se îndeplinirea de calitate a acestor prestaţii de către casele de asigurări sociale de sănătate ce funcţionează pe baza fondurilor constituite în acest scop”.

Ocrotirea sănătăţii nu este numai o problemă de asistenţă medicală, ci şi o problemă cu un profund caracter social, făcând parte integrantă din ansamblul condiţiilor social-economice de dezvoltare. Politica sanitară este parte integrantă a politicii sociale şi pentru înfăptuirea ei, în numeroase ţări ale lumii, se cheltuiesc resurse financiare importante. Cheltuielile pentru sănătate prezintă o tendinţă de creştere datorită unor factori, cum sunt:

- amplificarea nevoilor de ocrotire a sănătăţii ca efect al creşterii numărului populaţiei şi modificării structurale;

- accentuarea factorilor de risc;

- creşterea costului prestaţiilor medicale, atât ca urmare a introducerii în practica medicală a unor noi mijloace de investigaţie, tratament, cât şi o sporire a numărului cadrelor medicale.