Structura sistemului financiar al României

1. Sistemul financiar în Romȃnia

1.1. Definirea şi componentele mecanismului financiar

Mecanismul economic reprezintă ansamblul metodelor şi instrumentelor de conducere şi/sau de reglare a economiei naţionale, de către factorii de decizie ai societăţii, împreună cu obiectivele ce guvernează această conducere şi/sau reglare şi întregul sistem organizaţional prin intermediul căruia se efectuează.

Dintre modalităţile de influenţare a activităţii economice de către stat, unele au caracter financiar sau produc efecte financiare. Din această categorie fac parte: constituirea şi repartizarea fondurile de resurse financiare publice; participarea statului la activităţi economico-financiare în calitate de întreprinzător; folosirea pârghiilor financiare, a normelor şi normativelor financiare, a planurilor financiare. Prin urmare, mecanismul de funcţionare a economiei naţionale cuprinde o serie de componente de natură financiară, care alcătuiesc împreună mecanismul financiar.

Mecanismul financiar cuprinde: sistemul financiar; pârghiile financiare utilizate de stat pentru a influenţa activităţile economice; metodele administrative de conducere utilizate în domeniul finanţelor publice; cadrul instituţional; cadrul juridic.

Finanţele ca sistem pot fi abordate:

- ca un sistem de relaţii economice în expresie bănească, care exprimă un transfer de resurse financiare ce se produce în anumite condiţii;

- ca un sistem de fonduri ce se constituie în economie la anumite niveluri şi se utilizează în scopuri determinate;

- ca un sistem de planuri financiare care reflectă anumite procese prevăzute a se produce în economie, în cursul unei perioade de timp;

- ca un sistem de instituţii (aparatul financiar) care participă la organizarea relaţiilor financiare, la constituirea şi repartizarea fondurilor, la elaborarea, executarea şi controlul planurilor financiare.

Pârghiile financiare constituie instrumente cu ajutorul cărora statul acţionează pentru stimularea interesului economic al unei colectivităţi determinate (ramură sau subramură economică, grup socio-profesional, zonă geografică etc.) sau al membrilor acesteia luaţi individual (producători, consumatori, locuitori ai unei zone geografice etc.) pentru realizarea unui anumit obiectiv. Pârghiile financiare pot acţiona şi în sensul sancţionării materiale a agenţilor economici, în cazul nerespectării unor obligaţii legale sau contractuale, prin aplicare de amenzi, penalităţi, dobânzi majorate etc.

Într-o accepţiune modernă, sistemul financiar reprezintă totalitatea instrumentelor, actorilor, instituţiilor care realizează gestionarea patrimoniilor (individuale, ale firmelor, ale societăţilor financiare şi ale statului). Deci sistemul financiar - altfel spus - cuprinde ansamblul autorităţilor şi instituţiilor care gestionează banii publici şi privaţi, mai concret, fluxurile financiare aferente.

Actualmente, pentru sistemul financiar al României se conturează următoarea structură:

- finanţe publice;

- finanţele private.

Componentele sistemului financiar sunt:

- bugetul de stat şi bugetele locale;

- asigurările sociale de stat;

- fondurile speciale extrabugetare;

- creditul public şi bancar;

- asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă;

- finanţele unităţilor economice (R.A., S.C., etc.).

Diferenţierile între cele două mari subsisteme ale sistemului financiar au în vedere, atât forma de proprietate în care se administrează fondurile, ca şi patrimoniile respective (publică sau privată), câtşi tipul de interese sau obiective ce se înfăptuiesc prin aceste relaţii financiare.

În România, sistemul financiar cuprinde instituţii, intermediari, legislaţia financiară, norme metodologice, standarde, etc.

1.2. Instituții specializate în activitatea financiarӑ în Romȃnia

Exercitarea controlului financiar se realizează la 3 niveluri:

- controlul Parlamentar, exercitat de Curtea de Conturi;

- controlul Executivului, exercitat, în principal, de Ministerul Finanţelor Publice şi de alte ministere şi agenţii;

- controlul intern al entităţii respective

Cerinţele de stat membru al Uniunii Europene necesită adoptarea acquis-uluicomunitar în domeniul finanţelor publice adică adoptarea cadrului legislativ şi instituţional, prin aplicarea unor reglementări armonizate cu cele europene. Caurmare, în ultimii ani au fost necesare în România modificări legislative şirestructurări instituţionale în domenii precum: legea finanţelor publice, achiziţiile publice, codul fiscal, controlul financiar şi auditul public intern etc.

Ministerul Finanţelor, în calitatea de organ specializat al administraţiei publice centrale, coordonează întreaga activitate financiară şi aplică strategiile şi programele de guvernare îndomeniul finanţelor publice; exercită administrarea generalăa finanţelor statului; asigur ă funcţionarea pârghiilor financiare şi valutare în contextul cerinţelor economiei de piaţă. Între atribuţiunile principale îndeplinite de către Ministerul Finanţelor, în cadrul sistemului financiar public, se disting:

- conduce şi execută lucrările pentru elaborarea proiectelor bugetului de stat, legii bugetare anuale, proiectului legii de rectificare a bugetului de stat;

- elaborează clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice;

- fundamentează echilibrul sau deficitul bugetar în faza de elaborare a proiectului bugetuluide stat şi a propunerilor de rectificare a acestuia;

- stabileşte măsurile necesare pentru încasarea veniturilor şi limitarea cheltuielilor în vederea încadrării în deficitul bugetar aprobatşi urmăreşte execuţia prevederilor bugetare

- colaborează cu ministerul muncii la elaborarea proiectelor bugetului asigurărilor sociale de stat, legii bugetului asigurărilor sociale de stat, şi legii de rectificare a acestui buget;

- elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli şi administrează contul general al trezoreriei statului, deschis la Banca Naţională a României, şi administreazăbugetul de venituri şi cheltuieli alacesteia;

- colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor din domeniul monetar;

- contractează şi garantează împrumuturi de stat de pe pieţele financiare internă şi externă;

- asigură punerea în circulaţie, prin Banca Naţională a României, a bonurilor de tezaur sau a altor instrumente specifice;

- elaborează lucrările privind contul general de execuţie, a bugetului de stat şi, respectiv, a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi conturile anuale de execuţie a bugetelor fondurilor speciale şi proiectele de legi referitoare la aceste conturi de execuţie, pe care le prezintă spre însuşire Guvernului;