Guvernanța corporativă în România

Guvernanta corporativa in Romania

Introducere – Ce este guvernanta corporativa si cand a aparut?

In Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia, Austria, Germania, Olanda, Suedia, Hong Kong, India si in alte tari, se utilizeaza „corporate governance”, in timp ce in Franta „gouvernement des entreprise”, in Spania, Mexic, Peru „gobierno corporativo”. Termenul tradus de „guvernanta corporativa” s-a impus prin adaptarea celui anglo-saxon. Conceptul s-a impus pe la inceputul anilor nouazeci si are ca obiectiv stabilirea noilor reguli de interactiune intre manageri si actionari.

Cu alte cuvinte, guvernanta corporativa se traduce prin arta oamenilor de a conduce si organiza o afacere.

De ce arta? Pentru ca, dincolo de tehnica, cunostinte, stiinta, mai este nevoie de ceva: talent, viziune, implicare si multe altele.

Definiţia OECD cu privire la guvernanţa corporativă, redată în cele ce urmează, prezintă o viziune mai echilibrată: „Guvernanţa corporativă este unul dintre elementele cheie pentru îmbunătăţirea eficienţei şi creşterii economice, precum şi pentru extinderea încrederii investitorilor.

Guvernanţa corporativă implică un set de relaţii instituite între managementul companiei, consiliul său de administraţie şi acţionari. Guvernanţa corporativă furnizează de asemenea, o structură prin care obiectivele companiei sunt stabilite, iar mijloacele de atingere a acestora, precum şi de monitorizare a performanţelor sunt determinate. O guvernanţă corporativă bună ar trebui:

 să motiveze suficient managementul şi consiliul de administraţie pentru a atinge obiectivele de interes pentru companie şi acţionarii săi şi

 să faciliteze monitorizarea efectivă”

Guvernanţa corporativă ocupă tot mai mult un spaţiu de dezbateri în lumea afacerilor de astăzi. Motivul pare să fie determinat de faptul că, datorită globalizării afacerilor, proprietarii lor devin din ce în ce mai distanţaţi de actul de conducere a acestora. Astfel, se creează două grupuri de interese distincte: proprietarii, respectiv managementul (agenţii). Interesele acestor grupuri sunt uneori identice, alteori nu.

Adesea, există o stare conflictuală între interesele proprietarilor şi cele ale managementului, în sensul că fiecare urmăreşte să-şi maximizeze câştigurile. Principial, fără a intra în detalii tehnice, s-a conturat modelul „ideal” de organizare a structurii de conducere, care presupune separarea funcţiei de supraveghere/monitorizare de funcţia executivă. În această viziune, consiliul de administraţie ar fi format din directori executivi şi directori neexecutivi, aceştia din urmă asumându-şi rolul de supraveghere a funcţiei executive şi de asigurare a interfeţei cu proprietarii afacerii.

Rolul sistemului financiar-bancar in Romania

Sistemul bancar romanesc poate fi un exemplu de fragilitate institutionala pentru ca s-a dovedit inapt sa sustina cresterea economica endogena. Mai mult, institutiile financiar nebancare s-au aratat inca si mai putin capabile sa contribuie la dezvoltarea economica, date fiind slabiciunea lor si performantele scazute pe ansamblu. Scandaluri de amploare au zdruncinat increderea populatiei in entitatile financiare nebancare, in primul rand fondurile de investitii.

De aceea, sectorul bancar reprezinta peste 90% din totalul pietei de capital in Romania. Pana in 2000, bancile de stat au fost predominante, si au fost folosite deseori la directionarea banilor publici catre subventionarea unor sectoare economice in dificultate.

Cadrul general in care bancile opereaza este in continuare marcat de un grad important de segmentare, reglementari precare si supraveghere inadecvata, piete financiare subcapitalizate.

Capitalul strain a devenit majoritar in sectorul bancar romanesc, ca pondere in capitalul social si in active.

Desi au ajuns dominante in totalul capitalului social si al activelor, bancile cu capital strain si filialele bancilor straine sunt doar marginal implicate in intermedierea financiara, avand o pondere de numai cateva procente in total credit neguvernamental si detin aproape o treime din profiturile sectorului bancar. Explicatiile tin de nivelul relativ ridicat al incertitudinii pe piata de capital, performantele neconvingatoare ale multor intreprinderi, inflatia inca mare si fluctuatia ratelor dobanzii si a cursului de schimb. Slabiciunile sistemului bancar determina bancile performante sa obtina profit din activitati non-bancare.

Guvernanta corporativa in Romania si cadrul tarilor OECD

Principiile OECD cu privire la guvernanta corporativa care se impun a fi aplicate in Romania, urmaresc armonizarea si integrarea experientei tarilor membre ale organizatiei, ale institutiilor financiare si economice internationale in cooperarea globala, cresterea sectorului privat ca furnizor de capital, piata si locuri de munca, convergente intereselor pe pietele interne si internationale.

Principiile OECD, adoptate in 1999, sunt cele mai respectate pe plan international, deoarece exista informatii pentru toti actionarii, responsabilitatile sunt stabilite si echilibrate, exista studii realizate de profesionisti ai pietei de capital, recunoscute international. Suportul financiar poate fi asigurat, dar mediul economic se confrunta inca cu birocratie si coruptie. Trebuie identificate si sustinute institutional noi activitati si programe multianuale pentru transferul de know-how. Se impun dezvoltate cu spirit pragmatic, noi parteneriate institutionale si activitati profesionale. Respectarea legilor, a reglementarilor si abordarilor principiale trebuie instalate in cultura economica a comunitatilor de afaceri.