Management financiar-bancar - guvernanța corporativă a băncilor

Guvernanța corporativă a băncilor

1. Introducere

Guvernanţa corporativă reprezintă un aspect central şi dinamic al realităţii economice, fiind din ce în ce mai prezent în numeroase state ale lumii.

Termenul de ,,guvernanţă” este derivat din latinescul ,,gubernare”, care se traduce ,,a conduce”, ,,a dirija’’, ,,a îndrepta’’ sau ,, a guverna’’, utilizat, de obicei, cu referire la conducerea unei nave, a unei bărci, ceea ce sugerează mai degrabă faptul că ,,guvernanţa’’ (corporativă, în cazul subiectului tratat) implică funcţia de direcţie, decât cea de control.

În limba română , termenul de ,,guvernanţă” este sinonim cu cel de ,,administrare’’ sau cu cel de ,,conducere’’, implicând astfel toate activităţile din cadrul unei entităţi, care intră în sfera managementului. În acest sens, dacă termenul de ,,guvernanţă” înseamnă ,,conducere’’, rezultă că termenul de ,,guvernanţă corporativă’’ induce idea de conducere în ansamblu de conducere a întregii organizaţii, întrucât termenul de ,,corporativ’’ provine de la cuvântul ,,corp’’, sugerând ideea de ansamblu, de întreg, de unitate.

Guvernanţa corporativă cuprinde o arie mare de domenii, pornind de la economie si putând continua cu teoria informaţiei, drept, contabilitate, finanţe, management, psihologie, sociologie şi politică. Acest concept descrie toate influenţele care afectează procesele instituţionale, inclusiv cele de numire a controlorilor sau a autorităţilor de reglementare, implicate în organizarea producţiei şi vânzării de bunuri şi servicii.

Deşi guvernanţa corporativă este strâns legată de managementul unei entităţi şi de structurile acestuia, în literatura de specialitate este recunoscut faptul că acest concept cuprinde în sfera sa probleme importante legate de responsabilitatea socială şi etica practicilor de afaceri. De asemenea, guvernanţa corporativă are o conotaţie foarte largă, incluzând elemente precum transparenţa auditului intern şi extern, existenţa termenelor foarte strânse pentru raportarea financiară, responsabilitatea managerilor pentru veridicitatea informaţiilor prezentate în rapoartele financiare sau comunicarea şi transparenţa totală asupra rezultatelor financiare.

În limbajul comun, conceptele de ,,management corporativ” sau de „conducere corporativă” au apărut în Statele Unite ale Americii în plin scandal Watergate – anii ’70 – atunci când a fost descoperită implicarea unor companii americane în lumea politică, prin finanţări acordate diverselor partide politice.

Guvernanţa corporativă a apărut şi s-a dezvoltat ca răspuns la o serie spectaculoasă de eşecuri din domeniul privat, într-un timp scurt, ceea ce a dus la pierderea încrederii investitorilor în capacitatea managerilor de a conduce marile corporaţii sau chiar instituţiile publice.

În anul 1992, în Marea Britanie, Sir Adrian Cadbury a elaborat un amplu raport – Raportul Cadbury – ca urmare a preocupărilor sale în cercetarea cauzelor care au contribuit la eşecul marilor corporaţii din sectorul privat. În cadrul raportului a fost precizat faptul că falimentele marilor companii au fost provocate îndeosebi din cauza unor probleme semnificative de funcţionare a sistemului de control intern. Astfel, rezultă faptul că managementul respectivelor entităţi nu numai că nu au realizat o evitare a falimentului, ci chiar au provocat catastrofele.

Banca Mondială a emis, la rândul său, un punct de vedere în legătură cu guvernanţa corporativă, considerând că scopul acesteia este acela de a aduce cât mai aproape interesele indivizilor, corporaţiilor şi societăţii.

În decursul ultimelor două decenii, în literatura de specialitate sunt întâlnite o varietate de definiţii date guvernanţei corporative, neexistând o definiţie unanim acceptată. Astfel, în Raportul Cadbury, guvernanţa corporativă este definită ca reprezentând sistemul prin care companiile sunt conduse şi controlate.

De asemenea, în aprilie 1999, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică considera că guvernarea corporativă are rolul de a specifica distribuţia drepturilor şi responsabilităţilor dintre diferitele categorii de persoane implicate în companie cum ar fi: consiliul de administraţie, directorii, acţionarii şi alte categorii, stabilind regulile şi procedeele de luare a deciziilor privind activitatea unei anumite companii. Tot Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică consideră că guvernanţa corporativă reprezintă, în acelaşi timp, atât un set de relaţii între managementul unităţii, consiliul de administraţie, acţionari şi alte grupuri de interesaţi, cât şi structura prin care se stabilesc obiectivele societăţii şi mijloacele necesare pentru ca acestea să fie atinse, precum şi sistemul de stimulente oferite consiliului de administraţie şi conducerii pentru a mări obiectivele în interesul acționarilor şi al societăţii.

Din cele prezentate anterior, se observă că guvernanţa corporativă este acea ramură a economiei care studiază modul în care companiile pot deveni mai eficiente prin folosirea unor structuri instituţionale cum ar fi actele constitutive, organigramele şi cadrul legislativ. Această ramură se limitează în cele mai multe cazuri la studii privind modul în care deţinătorii de acţiuni pot să asigure şi să motiveze directorii companiilor astfel încât să primească beneficiile aşteptate de pe urma investiţiilor lor. În acest sens, guvernanţa are rolul de a-i determina pe managerii de nivel înalt să îşi achite obligaţiile într-o astfel de manieră, încât să garanteze şi să protejeze obiectivele factorilor interesaţi din cadrul companiilor.

Conform celor precizate, conceptual de ,,guvernanţă corporativă’’ face referire, în aceeaşi măsură, atât la modul în care o corporaţie este condusă şi controlată în vederea atingerii obiectivelor prestabilite, cât şi sistemul prin care această entitate relaţionează cu factorii interesaţi, protejându-le, în mod firesc, interesele.