Supravegherea Bancară în UE

Cap. 1 SUPREVEGHEREA BANCARA

1.1 Caracterizare generala

Supravegherea bancara semnifica activitatea prin care se asigura controlul si urmarirea functionarii bancilor intr-o maniera neprimejdioasa si conform reglementarilor bancare si managementului performant, in vederea mentinerii unui sistem bancar viabil.

In acest sens pe baza reglementarilor si normelor bancare , si având ca obiectiv promovarea unui management prudent se aplica o supraveghere prudentiala in conditiile autonomiei bancilor de a-si urma propria politica si strategie bancara.

Reglementarea si supravegherea bancara implicita sunt acceptate, in opinia celor mai multi autori in domeniu, ca o solutie pentru a oferi bancilor si economiei nationale siguranta si stabilitate.

În domenuil bancar, evolutia necorespunzatoare a unei institutii de credit poate produce consecinte care pot fi uneori dezastruoase asupra altor institutii din sistem, ceea ce poate duce la periclitarea sistemului, chiar pâna la pragul colapsului.

De aceea, societatea si statul ca forma organizata a acestuia nu pot ramâne indiferente la asemenea riscuri, fapt pentru care, in fiecare tara a fost creata o institutie publica insarcinata cu apararea unui interes public si care a primit functia de supraveghetor al sistemului bancar. Acesta are menirea de a asigura supravegherea pe baza unor norme pridentiale a institutiilor de credit.

Supravegherea prudentiala bancara este activitatea pe care o desfasoara autoritatea de supraveghere bancara asupra entitatilor componente ale sistemului bancar românesc care consta in urmarirea modului in care acestea respecta reglementarile prin care sunt statuate cerintele prudentiale care sa asigure atat aplicarea unei politici si practici bancare prudente in interesul bancii respective si a clientilor acesteia, cât si credibilitatea si viabilitatea întregului sistem.

Supravegherea prudentiala a unei banci se realizeaza pe intregul interval cuprins între acordarea autorizatiei de functionare a acestuia si retragerea autorizatiei, iar raportul juridic dintre banca centrala, in calitatea sa de autoritate de supraveghere, si institutia de credit exista si se manifesta, in mod diferentiat, în raport de aspectele specifice momentului analizat, pe tot parcursul supravegherii.

Supravegherea prudentiala creaza un raport juridic intre supraveghetor si supravegheat care se manifesta in mod diferit la momentul autorizarii entitatii care va intra sub incidenta supravegherii prudentiale, pe parcursul desfasurarii activitatii bancare, când se intâlneste cu autoritatea in calitate de reglementator al normelor de prudentialitate bancara, de supraveghetor caruia trebuie sa îi prezinte raportari periodice sau sa-i supuna toate doocumentele verificarii efectuate de personalul anume investit in acest scop de catre supraveghetor, se prezinta în fata acestuia când îsi îndeplineste calitatea de organ de jurisdictie atunci când solutioneaza contestatiile pe care le promoveaza sau îi contesta solutia în fata celei mai înalte instante judecatoresti dar si în calitatea de institutie de autorizare ori de câte ori are loc o modificare a situatiei bancii, pentru care este necesara autorizarea prealabila a bancii centrale.

Pe scurt, principalele obiective ale supravegherii bancare sunt:

- pentru a proteja siguranta economiilor populatiei;

- pentru a controla oferta de moneda si credit in masura sa înfaptuiasca obiective economice generale (cum ar fi utilizarea înalta a fortei de munca si inflatia scazuta);

- pentru a egala oportunitati si impartialitate in accesul public la credit si la alte servicii bancare;