Taxa pe valoarea adăugată în România

Prezentare generală

1.1.Definirea TVA

Taxa pe valoarea adăugată a fost creată de un economist francez Maurice Lauré, codirector al autorității fiscale din Franța Direction générale des impôts, sub numele de taxe sur la valeur ajoutée şi a fost implementată prima dată în țara de origine, în anul 1954 din data de 10 aprilie. De menționat este faptul că în primă fază au fost impozitate doar afacerile de anvergură, în timp ajungându-se la generalizarea aplicării acestei taxe pentru toate sectoarele de activitate. Momentan TVA reprezintă un impozit foarte important în Franța, deoarece aduce la bugetul de stat aproximativ 45% din veniturile bugetare.

O definiție a acestui impozit o prezintă prof. univ. Gheorghe D. Bistriceanu şi anume că „taxa pe valoarea adăugată este un impozit pe cifra de afaceri netă, un impozit multistadial, colectat asupra vânzărilor în faza de producție, în comerț precum şi asupra importurilor.”

Din punct de vedere al autorității fiscale, taxa pe valoarea adaugată reprezintă un impozit indirect colectat la bugetul de stat conform codului fiscal aflat în vigoare, iar din punct de vedere al consumatorului final de bunuri şi servicii reprezintă o sarcină fiscală asemeanea unei datorii la bugetul de stat, o taxă pe consum. În general TVA-ul se stabileşte asupra livrărilor de marfă către terți şi pentru consumul propriu, transferului proprietății bunurilor, prestărilor de servicii efectuate cu plata şi asupra bunurilor importate.

TVA are un caracter universal, deoarece se aplică tuturor bunurilor rezultate din activitatea curentă de exploatare cât şi din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor, un caracter neutru şi unic pentru că se aplică asupra tuturor activităților economice, iar nivelul ei este independent de întinderea circuitului economic.

TVA se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit fie asupra valorii adăugate fiecare stadiu al producției si al distribuției bunurilor economice, fie asupra prețului vânzare din stadiul respectiv obținându-se astfel taxa asupra prețului de vânzare din care se va deduce taxa aferentă prețului de vânzare din stadiul anterior. Diferența reprezintă nivelul taxei al stadiului respectiv .

1.2. Operațiuni impozabile şi operațiuni scutite de TVA

În sfera de aplicare a TVA se cuprind operațiunile care întrunesc următoarele condiții: constituie o livrări sau o prestări de servicii efectuate cu plată, cu locația în România, să fie efectuate de persoane impozabile şi să reprezinte rezultatul unei activități economice.

Operațiunile supuse regimului de impozitare TVA din România, se pot clasifica în :

• Operațiuni supuse cotei standard de 19%, sub incidența căreia intră majoritatea operațiunilor economice;

• Operațiuni supuse cotei reduse de 9%;

• Operațiuni scutite de TVA privind exportul, livrări intracomunitare, transporturi intranaționale şi intracomunitare cu drept de deducere;

• Operațiuni din interiorul țării scutite de TVA cum ar fi operațiunile din cadru al sistemului de sănătate, sistemul național de învățământ, instituțiile de interes public care desfăşoară activități de asistență şi protecție socială, instituții care desfăşoară activități culturale. De asemenea mai sunt operațiuni scutite operațiunile bancare şi financiare, serviciile privind practicarea sportului şi a educației fizice, serviciile publice poştale.

• Operațiuni de import de bunuri şi achiziții intracomunitare scutite de TVA cum ar fi importul de gaze naturale prin sistemul de distribuție a gazelor naturale, importul de energie electrică, importul de aur efectuat de BNR, importurile de bunuri efectuate de către misiunile diplomatice şi birourile consulare, importurile efectuate de armatele statelor membre NATO.

1.3. Persoane impozabile

Persoana impozabilă este reprezentată de orice persoană care, indiferent de statutul juridic efectuează, de o manieră independentă, diverse activităţi economice indiferent de scopul şi rezultatul acestor activităţi. Se consideră activitate economică activitatea producătorului, comerciantului, prestatorului de serviciu, agricultorului sau liber profesionistului. De asemenea, se cuprinde în cadrul activităţii economice şi exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venit.

Nu sunt considerate persoane impozabile, deoarece nu acţionează de o manieră independentă, persoanele care sunt angajate de un angajator printr-un contract individual de muncă sau orice alt instrument juridic care stabileşte relaţia angajator – angajat în ceea ce priveşte:

• condiţiile de muncă;

• remunerarea;

• responsabilităţile angajatorului.

De asemenea, nu se consideră persoană impozabilă persoana care, în calitate de persoană fizică, vinde locuinţa personală sau alte bunuri folosite pentru scopuri personale, deoarece aceste operaţiuni nu se consideră prin lege activitate economică.

Nu intră în categoria persoanelor impozabile instituţiile publice pentru activităţile ce le desfăşoară în calitate de autorităţi publice, acestea fiind de natură administrativă, socială, educativă, culturală, sportivă, de ordine publică, de apărare şi siguranţa statului.

Sunt considerate persoane impozabile instituţiile care desfăşoară următoarele activităţi:

• telecomunicaţii;

• furnizor de apă, gaze, energie electrică, energie termică şi agent frigorific;

• transporturi bunuri, prestare de servicii în porturi şi aeroporturi, transport pasageri;

• livrare de bunuri noi produse pentru vânzare;

• activitatea târgurilor şi expoziţiilor comerciale;

• depozitare;

• publicitate comercială;

• agenţii de călătorie;

• magazine pentru personal;

• închirieri şi/sau concesionare de bunuri mobile şi/sau imobile.

1.4. Baza de impozitare

Baza de impozitare se stabileşte diferit în funcție de tipul tranzacției, fie este vorba de bunuri şi servicii din interiorul țării sau de bunuri de import. De regulă în cazul bunurilor din interiorul țării, baza de impozitare o reprezintă suma obținută de furnizor din partea cumpărătorului, beneficiarului sau unui terț. În baza de impozitare sunt cuprinse impozitele şi taxele, fără TVA, şi cheltuieli accesorii, spre exemplu comisioane sau transport.