Tipuri de bugete utilizate în practica națională și internațională

1. Originea bugetului

Cuvântul buget îsi are originea în expresiile „bouge” şi „bougette” care înseamnă „ punguţă” sau „ săculeţ”. În limba engleză, prin cuvântul „budget” se înţelegea punga în care erau aduse la Parlament documentele referitoare la situaţia veniturilor şi cheltuielilor statului. Anglia a fost primul stat care a întocmit în anul 1215 un buget deoarece regele a fost constrâns să îşi limiteze veniturile din impozite şi taxe la nomenclativul stabilit de Parlament.

Pe continentul european cuvântul buget a fost utilizat oficial la începutul secolului al XIX-lea în Franţa, în legea bugetului de stat pe anul 1806.

În Ţarile Române, cuvântul buget apare în Regulamentele Organice, care definesc sensul termenului „biudje” prin estimarea cheltuielilor anului viitor. Deşi Principatele Române nu întocmeau prevederi bugetare, execuţia bugetară se ţinea prin condici şi se întocmeau dări de seamă privind veniturile şi cheltuielile vistieriei chiar din secolul al XVII– lea.

Mai târziu se reuşea legiferarea unei măsuri care să pună ordine în finantele publice. Prin lege s-a proclamat printre altele că:

- nici un impozit nu poate fi instituit fără consimţământul Parlamentului;

- fondurile bănesti de stat provenite din impozite sau din alte surse nu pot fi utilizate decât în scopurile încuviinţate de corpul legiuitor;

- autorizaţia parlamentară pentru perceperea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor se acordă pentru o perioadă de timp scurtă, fiind valabilă doar în această perioadă.

Prin aplicarea acestor principii s-a ajuns ca în fiecare an să se elaboreze un act normativ care prevede, pe de o parte, veniturile de încasat, iar pe de altă parte, cheltuielile de efectuat.

Legea contabilităţii publice din 1903, precum şi cea din 1929 preciza: „Bugetul este actul prin care sunt prevăzute şi în prealabil aprobate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii publice”

2. Sistemul bugetar şi componentele acestuia

Sistemul bugetar reprezintă ansamblul bugetelor întocmite într-o ţară, relaţiile de interdependenţă existente între componentele sale şi între acestea şi mediul extern, precum şi metodele, procedeele şi instituţiile prin intermediul cărora se pun la dispoziţia autorităţilor publice (centrale şi locale) resursele financiare necesare realizării obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a ţării. Sistemul bugetar este diferenţiat în funcţie de structura organizatorică a fiecărui stat: tip unitar (Italia, Franţa, Spania, Olanda, Suedia, România) şi de tip federal (India, SUA, Canada, Elveţia, Brazilia, Germania, Australia).

În statele de tip unitar există un sistem bugetar organizat în 2 trepte:

- bugetul administraţiei centrale de stat (denumit şi buget de stat, buget ordinal sau general) ;

- bugetele locale corespunzătoare unităţilor administrativ teritoriale cu personalitate juridică.

Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate şi reunite în două categorii, respectiv :

- Bugetul public naţional format din: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat şi bugetele locale;

- Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg.

Consolidarea bugetară se referă la operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetar în vederea evitării dublei evidenţieri a acestora. Această operaţiune include şi ajustările determinate de intrările anuale de credite externe şi rambursările ratelor de capital. Bugetele prezentate sunt formate, la randul lor, din venituri şi cheltuieli. Acestea, consolidate la nivel naţional, evidenţiază fondurile financiare publice şi nivelul efortului financiar public pe anul fundamentării estimărilor, urmărindu-se asigurarea echilibrului între nevoile şi resursele publice. Deficitul de finanţat se stabileşte la nivelul bugetului general consolidat.