Surse de radiații

NOŢIUNI GENERALE

Prin radiaţii se întelege câmpul de particule şi unde capabile de procese de interacţiune cu substanţa.

Radiaţii ionizante sunt oricare

dintre următoarele radiaţii:

alfa, beta, gama, raze X,

neutroni, electroni, protoni

(pozitroni)

sau alte particule încărcate

(nu se includ undele radio,

radiaţiile vizibile, infraroşii,

ultraviolete precum şi

radiaţiile laser, ultrasunetele)

Procesul de emisie spontană

(fără influenţă din exterior)

de radiaţii ionizante dintr-un

nucleu instabil se numeşte dezintegrare radioactivă.

NOŢIUNI GENERALE

Radioactivitatea - proprietatea unui nuclid de a emite

spontan particule sau radiaţii electromagnetice gama

sau X.

Radionuclidul - un nuclid care emite spontan

particule sau radiaţii electromagnetice gama sau X,

pentru care timpul de înjumătăţire al transformărilor

spontane este cuprins între 10-8 secunde şi 1013 ani .

Radioprotecţia - ansamblul cunoştinţelor,

metodelor şi măsurilor tehnice, medicale, biologice şi organizatorice sau de altă natură destinate reducerii efectelor nedorite ale radiaţiilor sub limitele prevăzute de lege sau de alte cerinţe, cât mai raţional posibil, în condiţiile social economice date (principiile ALARA).

Radiotoxicitatea - proprietatea nuclidului de a provoca distrugeri când este incorporat în organismul uman, datorită radiaţiilor emise.

Reglementări – regulamente, norme tehnice, metodologice, ghiduri, instrucţiuni, proceduri sau condiţii tehnico – organizatorice privind autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, obligatorii în domeniul nuclear sau radiologic emise de autoritatea naţională competentă.

NOŢIUNI GENERALE

Structura atomului este compusă din:

Nucleu , care la rândul său conţine

protoni (p);

neutroni (n).

şi din înveliş electronic:

electroni (e).

RADIAŢIA ALFA

Radiaţia alfa este o particulă cu sarcină pozitivă. Când particulele alfa traversează un material solid, ele interacţionează (cedează energia) cu mulţi atomi pe o distanţă relativ mică, dând naştere la ioni. Este suficient de o folie de hârtie pentru a reţine majoritatea particulelor alfa.

Radiaţia alfa prezintă pericol major pentru sănătate la inhalare sau ingerare, deoarece afectează în mod direct ţesutul intern, în special plămânii.

Parcursul în aer este de cca 3-4 cm.

RADIAŢIA BETA

Particula beta nu este altceva, decât un electron sau pozitron liber (în

fizica nucleară pozitronul este numit şi antielectron). Graţie particularităţilor fizice, particulele beta penetrează orice corp pe o distanţă mai mare decât particula alfa. Este suficientă o barieră din lemn de grosimea medie, sau plastic pentru a opri majoritatea particulelor beta. Radiaţia beta prezintă pericol major pentru sănătatea omului fiind reţinută la nivelul pielii, dar în special la inhalarea sau îngerarea materialelor beta-emiţătoare.

Prezintă risc mărit şi la iradiere externă.

Parcursul în aer:

C-14 – 30 cm, P-32 – 7 m) sub 10 m.

RADIAŢIA GAMA

Radiaţia (raze) gama este undă electromagnetică de energii înalte sau fotoni emişi din nucleul unui atom. Pot penetra complet corpul uman, fiind oprite doar de un perete de beton de cca 1 m. sau de o placă de plumb de grosimea de 15 cm. Radiaţia gama este atenuată de anumite grosimi de: apă, beton, alte materiale dense cum ar fi uraniul şi plumbul, care sunt folosite frecvent ca protecţie împotriva expunerii la acest tip de radiaţii. Însoţeşte de regulă dezintegrările , -, +.

RAZE X

Razele X sunt fotoni, de energii înalte, rezultanţi ai interacţiei particulelor

încărcate cu materia. Razele X şi razele gama au proprietăţi apropiate, dar origine diferită. Mai simplu, razele X sunt produs al proceselor din afara nucleului, dar razele gama sunt produs al proceselor din interiorul nucleului. La general, razele X deţin energii mai mici, deci şi capacitatea de penetrare a ţesuturilor fiind mai mică.

Câţiva mm de folie din plumb reţin cu uşurinţă razele X.