Tendințe în evoluția băncilor

Concept

Activitatea principala a unei banci consta in “comertul” cu bani. Banca este aceea care, pe de o parte, “cumpara” bani, suportand un cost sub forma dobanzii bonificate, iar pe de alte parte “vinde” banii acumulati, castigurile obtinute regasindu-se in dobanda perceputa. Ca atare banca se identifica in primul rand si in cea mai mare masura cu activitatea de creditare. Se poate spune ca acumularea resurselor de creditare si plasarea lor sunt “cheia de bolta” a activitatii unei banci. De aici deriva si functiile economice ale bancii.

Rolul bancii este de prim-plan in viata economica contemporana. Ea favorizeaza tranzactiile comerciale in interiorul si exteriorul unei tari, asigura efectuarea platilor si schimbul valutar. De asemenea, banca permite realizarea investitiilor fie participand direct la finantarea acestora, fie prin plasamentul si gestiunea economiilor banesti. Banca este “actorul” principal pe piata capitalului. Totodata, cand ne referim la rolul bancii in epoca moderna, trebuie sa avem in vedere ca generalizarea informaticii si telecomunicatiilor determina mutatii importante in relatiile banca-clienti si in metodele de gestiune folosite.

Figurativ, banca este “templul” banilor. Activitatea ei este in mare masura oculta si misterioasa. Aici este implicat secretul bancar, dar mai ales fort ape care o reprezinta banii, capitalul in complexitatea sa. Dupa cum scrie si Claude Simon in lucrarea sa intitulata “Bancile”, conturile publice ale unei banci sunt aproape indiscifrabile chiar si pentru un specialist: in acestea se aduna franci, dolari, yeni sic ate alte monede. Bilanturile sunt deghizate. Pentru depunatorul titular al unui cont, cel mai adesea o persoana particulara, banca este suverana, puterea sa fiind data de bogatia ei. Pentru cel ce doreste sa contracteze un imprumut, banca este autoritatea absoluta pentru ca dispune de un fel de drept de veto: daca refuza acordarea creditului cel in cauza trebuie sa renunte la masina, casa, investitii sau, pur si simplu la posibilitatea de a supravetui, mai ales in cazul unei intreprinderi aflate in dificultate financiara.

Aparitia si dezvoltarea bancilor

Referitor la aparitia bancilor, se pune mai intai intrebarea daca acestea au putut exista inaintea aparitie banilor. Unii autori, invocand marturii istorice, atesta faptul ca operatiunile bancare au aparut si s-au dezvoltat inca cu mii de ani inaintea erei noastre, concomitant cu aparitia si dezvoltarea vietii sociale. Ei au in vedere faptul ca, in decursul timpului, bancile asigurau pastrarea unor obiecte de valoare, cum ar fi cele din metale pretioase. Chiar si templele, care primeau in deposit asemenea obiecte, se considera ca desfasoara activitate bancara.

In decursul Evului Mediu au aparut, in legatura cu intensele schimburi comerciale din Bazinul Mediteranean, o suita intreaga de banci care sa mijloceasca platile, despre banci, in plenitudinea termenului, nu se poate vorbi decat o data cu aparitia bancilor care si-au propus emisiunea de bilete de banca. In secolele xii-xvi au aparut mai multe organizatii bancare, ca Banca de Venetia 1171, Banca de Barcelona 341, Banca de San Giorgio 1407, Banca de Milano1593. Dar banci autentice, moderne, pot fi considerate Banca de Amsterdam 1608, Banca de Hamburg 1619, Banca de Stolckolm 1650 sicu deosebire Banca Angliei, a carei fiinta in 1694 marcheaza adevarata piatra de hotar pentru aparitia bancilor moderne. Unele asemanari, mai mult sau mai putin exterioare, ale activitatii templelor, zarafilor si camatarilor cu activitatea bancara nu pot constitui temei pentru a le considfera, cu toata rigoarea, activitati bancare propriu-zise.

In conditiile actuale, in studierea structurii si activitatii bancilor este necesar, cu deosebire, sa se aiba in vedere trei procese cu o profunda semnificatie:

1. bancile apar tot mai mult ca intermediary financiari cu character specific;

2. se accentueaza procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale si totodata evolutiile in directia integrarii economice si monetare;

3. tranzactia de la economia planificata central la economia de piata implica restructurarea de ansamblu a activitatii bancare in tarile in care ea se realizeaza.

In primul rand, in literature de specialitate se disting trei categorii de intermediary financiari:

- sistemul bancar, care este format din organisme financiare cu functie principala de creare de moneda;

- organisme financiare specializate si societati de asigurare, ce cuprind institutiile financiare care nu au ca functie principala crearea de moneda;

- trezoreria, adica statul implicat in activitatile sale monetare si financiare, in tripla calitate de creditor, debitor si intermediary financiar.

Desi intermedierea financiara este de importanta reala pentru constituirea, crestrea volumui si ameliorarea calitativa a resurselor de finantare, ea scumpeste aceste resurse, multiplica intermediarii si poate intarsia finantarea. Ca urmare finantarea directa a agentilor economici prin mecanismul obligatiunilor si al certificatelor de deposit ocupa ponderi destul de ridicate in tarile dezvoltate. Cu toate acestea aportul bancilor si altor intermeldiari financiari la finantarea agentilor economici, in pofida unor tendinte de dezintermediere, se mentine destul de ridicat, reprezentand 60-70% din total. In al doilea rand, procesul de concurenta din sistemele bancare occidentale se accentueaza prin tendinta universalizarii operatiunilor bancare, a disparitiei multora dintre