Anzii Sudici

Limite. Anzii Sudici se întind între 27º latitudine sudica (Paso de San Francisco - punctul de sudare a celor doua cordiliere boliviene) si 54º latitudine sudica din extremitatea sud-estica a arhipelagului Tierra del Fuego (Tara Focului), pe teritoriul statelor Chile si Argentina. Orientarea Anzilor Sudici este nord-sud, cu o latime medie ce se mentine destul de redusa (175-200 km), dar cu o desfasurare în latitudine de aproximativ 3000 km.

Anzii Sudici se prezinta sub forma unei cordiliere principale, cu relief vulcanic în nord si glaciar în sud, delimitati la vest de o cordiliera litorala si o câmpie litorala, iar la est de Sierrele Pampeene si Podisul Patagoniei.

Geologie. Sfârsitul jurasicului „anunta” formarea Anzilor, iar în cretacic (faza laramica - când s-au format primele catene montane), miscarile ce au avut loc au dus la formarea unor puternice intruziuni.

Initial geosinclinalul Anzilor a început odata cu paleozoicul (orogeneza caledonica – silurian), continuat apoi cu mezozoicul cand au avut loc depuineri groase de sedimente, iar miscarile tectonice, vulcanismul, glaciatiunea si eroziunea subaeriana ce s-au manifestat în tertiar, au dus la aparitia aspectului aproximativ actual al Anzilor.

În timpul tertiarului se produce cutarea depozitelor acumulate în geosinclinal, au loc miscari puternice pe verticala, care au determinat o mare energie a reliefului. Miocenul se caracterizeaza prin eruptii vulcanice acide sau bazice în urma carora au luat nastere cele mai înalte vârfuri din spatiul Anzilor sudici si care au definitivat podisurile interioare andine. Pliocenul si Cuaternarul se caracterizeaza printr-o ridicare generala a Anzilor, fracturi, revarsari de lave, aparitia unor centre de eruptie unele fiind active si în prezent.

Anzii de Sud sunt din ce în ce mai tineri pe directia est-vest:

- cutari caledonice si hercinice la limita cu vorlandul precambrian (areale reduse ca dimensiune);

- cutari jurasice si cretacice în cea mai mare parte a regiunii mediane a Anzilor Sudici;

- cutari tertiare spre Oceanul Pacific.

O trasatura aparte o reprezinta revarsarea cutelor spre est. Petrografia este reprezentata de catre roci vulcanice (andezite, bazalte), sisturi cristaline si roci sedimentare (gresii, argile). Miscarile neotectonice se manifesta mai ales prin puternice seisme localizate în Valea Longitudinala Chiliana (1000 km lungime). Acestea produc mari pierderi umane, materiale si de mediu.

Anzii Sudici au fost acoperiti complet de gheata în perioada pleistocena ce a avut un rol primordial în morfologia lor. Spre tarmul pacific coborau ghetari mari ce au slefuit puternic platforma litorala. În urma topirii ghetii platforma litorala împreuna cu vaile adânci create de catre ghetari, au fost inundate de catre apele oceanice, rezultând fiorduri (la sud de 42º lat. sudica).

Relieful. Tarmul Anzilor Sudici are o orientare nord-sud. Este mai putin fragmentat pâna în dreptul insulei Chiloé, dupa care spre sud acesta sufera influenta glaciatiunii cuaternare. A rezultat un tarm cu:

- fiorduri ce prezinta multe ramificatii;

- insule sub forma de arhipelaguri: Wellington, Chonoset etc.;

- capuri: capul Horn, capul San Diego;

- peninsule: Taitao, etc.;

- golfuri: Corcovado, Penas.

Arhipelagurile sunt despartite de tarmuri prin strâmtori foarte înguste. Platgorma litorala este îngusta si se termina printr-un abrupt ce poate ajunge la adâncimi de 4000- 5000m .

Anzii de Sud sunt orientati nord-sud pâna în dreptul strâmtorii Magellan, apoi catenele montane prezinta o desfasurare aproximativ vest-est în insula Tierra del Fuego (Tara Focului).

Cele mai mari înaltimi, de peste 6000m, se întâlnesc în extremiattea nordica a Anzilor Sudici, iar la sud de paralela de 40º lat. sudica, culmile sunt tot mai joase si doar unele vârfuri ating 3500-4000m.

Caracteristic pentru Anzii Sudici (ce ii diferentiaza net de Anzii Centrali, care se manifesta printr-o dispozitie inversa) este umiditatea mai mare a versantilor vestici cu dezvoltarea fenomenelor glaciare, iar versantii rasariteni au un caracter semiarid.

Seismicitatea regiunii este pronuntata mai ales în arealul nordic si central al Anzilor Sudici.

Anzii Sudici se pot separa într-o serie de mari regiuni geomorfologice, atât latitudinal cât si longitudinal.

1. Sectorul chiliano-argentinian se desfasoara între 27º lat. sudica si 42º lat. sudica (I-la Chiloé). În cadrul lor se diferentiaza:

a. Cordiliera Costala este situata în lungul tarmului pacific, cu o desfasurare mai ampla la sud de paralela orasului Santiago de Chile (34º lat. sudica), pâna la latitudinea de 42º lat. sudica. Au aspect de munti josi (800-1000m) cu versanti abrupti spre Oceanul Pacific si Valea Longitudinala Chiliana (corespunzatoare unor planuri de falie) iar în partea superioara se termina prin poduri usor ondulate, puternic slefuite de eroziune. Litologia este uniforma fiind constituita din cristalin si sedimentar cretacic-tertiar. Rareori, pe roci dure cristaline altitudinile pot ajunge la 1500-2000m. În cadrul Cordilierei Costale se întâlnesc chei si defilee formate de apele ce vin dinspre versantul vestic al Anzilor.

b. Valea Longitudinala Chiliana sau Câmpia Centrala Chiliana reprezinta o continuare a Desertului Atacama spre sud (dar cu peisaje diferite) pâna în dreptul Insulei Chiloé (42º lat. sudica). Este flancata la vest de Cordiliera Centrala iar la est de Cordiliera Andina. La nord este delimitata de muntii Chacabuco, iar la sud se deschide spre golful Corcovado. Lungimea sa este de cca. 850 km, iar latimea variaza între 50-200km. Este regiunea cea mai fertila si totodata cunoscuta ca cel mai puternic areal economic al Republicii Chile. Fertilitatea ridicata a solurilor este data de aluviunile si materialele de origine vulcanica, transportate de catre râuri.