Cipru

Asezare geografica. Relief. Cipru este cea de-a treia insula ca marime dupa Sicilia si Sardinia din Marea Mediterana, situata în partea estica a Marii Mediterane, avînd coordonatele geografice: 34033' – 35041' latitudine Nordica si 32017' - 34035' longitudine Estica. Suprafata totala a Ciprului este de 9.251 km2 din care 9.240 km2 formeaza uscatul, iar 10 km2 apa.

Insula are o lungime maxima de aproximativ 220 km, de la Cape Andreas, situat în nord-estul insulei, la extremitatea vestica a insulei, Cape Arnaoutis. Latimea maxima, de la Cape Gata, situat în sud, la Cape Kormakiti, situat în nord, este de aproximativ 90 km. Lungimea liniei de coasta este de 648 km. Ciprul este situat la 64 km sud de tarmul Asiei Mici - Turcia ,100 km vest de Siria si 270 km vest fata de Kastellorizon (extremitatea sud-estica a Greciei).

Insula are o forma neregulata, partea de nord-est avînd o forma ascutita spre directia coastei de vest a Siriei, formînd Peninsula Karpas. Majoritatea uscatului este neted. Aceasta parte neteda a uscatului este situata în interiorul insulei, purtînd numele de Mesaoria, care se întinde de pe coasta de vest pâna pe coasta de est fiind încadrata de lanturi muntoase; la nord lantul de munti Kyrenia formati din calcare si roci verzi, sunt paralele cu linia de coasta, lant muntos ce se întinde pâna în Peninsula Karpas; punctul cel mai înalt al acestui lant muntos atinge cota de 1.019 m în vârful Akromandra. La sud se afla Muntii Tróodos, care acopera majoritatea portiunii sud-vestice a insulei,alcatuiti dintr-un nucleu de roci eruptive înconjurat de o masa calcaroasa, fiind îmbracati de asociatii vegetale mediteraneene de rasinoase si foioase.Acesti munti sunt mai masivi în vest, atingând altitudinea maxima în vârful Tróodos Oros (sau Olympus ) la 1953 m. Tarmul din aceasta parte a insulei este abrupt si stâncos.

Istoria. Conform descoperirilor arheologice, bastinasii ce locuiau pe aceasta insula erau un popor indo-european care aveau o limba scrisa, în acest sens descoperindu-se unele inscriptii s-a dovedit ca în perioada Neoliticului si Epoca Bronzului, cipriotii au avut o civilizatie dezvoltata.

Arhivele istorice ale Ciprului încep cu ocuparea unei parti a insulei de catre Egipt, în jurul anului 1450 î.Hr., în timpul conducerii lui Thutmose al III-lea. Prima colonie greceasca se crede ca s-a format de catre comerciantii din Arcadia, în jurul anului 1400 î.Hr., iar apoi insula a fost colonizata de fenicieni începând cu anul 800 î.Hr.

Ciprul a fost sub controlul mai multor imperii ce au dominat partea de est a Marii Mediterane: ocupatia Egiptului în anul 550 î.Hr., a Persiei în anul 525 î.Hr. În timpul ocupatiei persane, regele Evagoras I a încercat sa unifice toate regiunile insulei avînd succes în anul 391 î.Hr., cu ajutorul Atenei, în revolta împotriva Persiei, reusind astfel sa fie suveranul întregii insule. La scurt timp dupa moartea acestuia insula a redevenit sub ocupatia Persiei. În anul 333 î.Hr. insula a fost luata Persiei de catre Alexandru cel Mare; dupa moartea acestuia a urmat stapânirea egipteana (323 î.Hr. ). Roma a câstigat controlul insulei în anul 58 î.Hr., urmând stapânirea bizantina (395 d.Hr. ) pâna în anul 1191 când Ciprul a fost cucerit de Richard I al Angliei. Turcia a cucerit insula în anul 1571 si a codus-o pâna în 1878 când a pierdut razboiul cu Rusia (1877-1878 ).Temându-se de expansiunea Rusiei, Turcia a cerut ajutorul Angliei. În urma conventiei, semnate de Turcia si Anglia în data de 4 iunie 1878, Anglia a primit controlul total al Ciprului în schimbul unei rate anuale de 500.000$.