Lacurile Terrei

Întrebare la care se răspunde cu foarte mare aproximaţie în prezent. Probabil că într-un viitor nu prea îndepărtat, prin mijloace moderne, se va putea inventaria automat diferite elemente ale peisajului geografic şi deci, şi lacurile. Deocamdată asupra numărului global de lacuri de pe Terra trebuie să fim prudenţi.

De exemplu prin 1969, când specialiştii s-au referit la numărul lacurilor de pe glob, apreciau că nu depăşesc 1 milion. În 1974, în U.R.S.S. a fost tipărită lucrarea monografică Resursele apelor de suprafaţă şi subterane ale U.R.S.S. şi în care se menţionează că numărul lacurilor din U.R.S.S. este de circa 2 850 000, totalizând 490 000 kilometri pătraţi.

În strânsă corelaţie cu numărul lacurilor este şi suprafaţa totală a lor. Se avansează cifra de 2,7 milioane kilometri pătraţi, reprezentând 1,8% din suprafaţa Pământului. Mulţi dintre noi vor spune că întrucât numărul lacurilor poate fi de 4 – 5 ori mai mare decât cel estimat anterior, proporţional şi suprafaţa lor trebuie să fie mărită. Aici nu se mai poate aplica aceeaşi rată de creştere, deoarece numeroasele lacuri care s-au adăugat la cele iniţiale sunt foarte mici ca întindere şi, deci, suprafaţa lor totală creşte foarte puţin.

Ca să avem o imagine cât reprezintă suprafaţa cumulată a lacurilor, putem sa o comparăm cu cea a Mării Mediterane care fără mările Egee şi Marmara este de 2,65 milioane kilometri pătraţi, deci suprafeţe aproape egale.

Dacă numărul total al lacurilor este greu de apreciat, în schimb putem avea ceva mai multă încredere în cifrele date de anumite ţări. Astfel, în Suedia se apreciază că sunt 100 000 lacuri, în Finlanda 55 000, în germania circa10 000, în Polonia circa 9 000. Cât priveşte ţara noastră, numărul este de circa 3 400lacuri însumând 2 620 kilometri pătraţi, adică 1,1% din teritoriu.

Volumul de apă reţinut în lacurile, are cu totul o valoare informativă. Într-o lucrare tipărită în 1974 în U.R.S.S. “Bilanţul hidric mondial şi resursele de apă ale Pământului” se apreciază că în lacuri se găsesc 176 400 kilometri cubi de apă, ceea ce reprezintă numai 0,013% din volumul planetar. Din acest volum Marea Caspică, cu 79 300 kilometri cubi, ţi lacul Baikal, cu 23 000 kilometri cubi, deţin aproape 58%.

Rezervele mondiale de apă

Categoria Volumul 1000 kmc %

Oceanul mondial 1 338 000 96,5

Apa subterană (gravitaţională şi capilară) 23 400 1,7

Umezeala solului 16,5 0,001

Gheţuri şi zăpezi permanente 24 064 1,74

Gheaţă subterană (în permaforst) 300 0,022

Lacuri 176,4 0,013

Mlaştini 11,47 0,0008

Râuri 2,12 0,0002

Apă biologică 1,12 0,0001

Apă atmosferică 12,9 0,001

Total rezervă apă 1 385 985 100,00

Apă dulce 35 029 2,35

Activitatea fluvială, ce se produce pe râurile de toate ordinele de mărime de pe glob, în condiţii climatice şi geologice diferite, conduce la formarea a numeroase tipuri de lacuri fluviatile. Ca să putem cuprinde această mare diversitate de lacuri, grupăm depresiunile lacustre formate pe această cale în două categorii şi anume cele rezultate din eroziunea fluvială şi cele care iau naştere din acumularea fluvială. Desigur că în natură cele două procese nu se pot delimita strict şi, în consecinţă, întâlnim şi depresiuni lacustre formate prin combinarea celor două procese, deci lacuri fluviale mixte.

Lacurile de eroziune fluvială, mai exact situate în depresiuni formate prin eroziune fluvială, sunt legate de albia râului. Este cunoscut faptul că albia râului nu are un profil longitudinal rectiliniu, ci ondulat, datorită diferenţierilor litologice. Atunci când aceste râuri îşi întrerup scurgerea permanentă a apei ca urmare a fenomenului secării, albia se trnsformă într-o salbă de lacuri. Desigur că lacurile formate în acest mod sunt efemere  un sezon sau chiar mai puţin. Exemple de râuri cu un regim semipermanent sunt destul de multe în regiunile temperate. În ce priveşte regiunile tropicale aride (pustiuri), în mod obişnuit văile nu au apă (ueduri) ţi numai atunci când se produc ploi accidentale se transformă într-o salba de lacuri.