Petrolul și Industrializarea Petrolului

Definitie si Intrebuintare

Petrolul brut sau titeiul este un combustibil mineral classic, de origine organica. Constituie, in fapt, un amestec complex de hidrocarburi solide si gazoase, dizolvate in hidrocarburi lichide si s-au format, in decursul unei lungi perioade de timp, din planctonul (oraganizmele marunte ce plutesc in masa apei) depuse pe fundul unor bazine marine inchise ( mari interioare, golfuri, lagune), cu apa sarata sau salmastra si care, sub influenta bacteriilor, s-a transformat intr-un namol numit sapropel, supus si el, ulterior, la mai multe transformari succesive.

Datorita actiunii conjugate a unui complex de factori, intre care tectonica, presiunea litostatica – respectiv presiunea stratelor de deasupra rocilor in care petrolul s-a format – el migreaza din rocile din care a luat nastere ( numite roca de origine sau roca-mama) si se cantoneaza in roci poroase ( numite roca magazin ), formate din nisipuri, gresii, calcare, domolite etc. Fenomenul de migrare prezinta importanta deorece permite apropierea petrolului de suprafata, reducand astfel cheltuielile de exploatare.

Petrolul era cunoscut si utilizat in Orientul Mijlociu cu 5 000-6 000 de ani i.H., existenta si utilizarea lui in aceasta zona, in perioada antica, fiind mentionate si in lucrarile lui Herodot si Strabon. In India, Birmania ( in prezent Myanmar), China si Japonia, titeiul era, de asemenea, cunoscut si utilizat inca din Antichitate, chinezii stiind chiar sa-l extraga de la adancime, cu ajutorul puturilor, cu 2 000 de ani i.H. In Europa, tot pentru perioada antica, prezenta petrolului este atestata documentar, prin lucrarile lui Pliniu, in Sicilia, iar prin sapaturi arheologice in Dacia ( obiecte de podoaba din bitumen).

In antichitate, utilizarile petrolului se rezumau la iluminat si incalzit, ca liant si izolant hidro in constructia zidurilor de aparare ori a cladirilor ( intre altele si ale orasului-cetate Babilon), la calaftuirea corabiilor si ca medicament.In prezent, folosintele principale sunt in combustie, ca lubrifiant si drept materie prima in petrochimie.

Calitatea de combustibil este apreciata datorita marelui randament energetic, dispunand de o putere calorica cuprinsa intre 9 000 si 11 000 Kcal/kg. De asemenea, este o sursa energetica relativ comoda si care se poate transporta, prin conducte, la mii de kilometri distanta.

Cea mai mare parte a productiei actuale de petrol este destinata utilizatorilor energetice, iar scumpirea lui exagerata, incepand cu anul 1973 ( cand a avut loc “soc al petrolului”), a fost unul din factorii importanti in declansarea si accentuarea crizei energetice mondiale.

Exploatarea industriala a petrolului

Exploatarea la scara industriala a petrolului incepe din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cand sunt inregistrate in statistici primele productii, mai intai in Romania ( 1857), apoi in S.U.A (1859), Canada (1862) si Rusia (1863). Cea dintai sonda mecanica din lume a luat fiinta in anul 1859, in S.U.A ( la Titusville, Pennsylvania). Extractia industriala, impundand solutii operative de transport, face ca in anul 1862 sa apara, tot in S.U.A., prima conducta din lume, iar in anul 1878, prima nava cisterna sa navigheze in Marea Negra.

Iluminatul cu gaz ( petrol lampat sau kerosen, obtinut prin distilarea petrolului), aparut la inceputul secolului al XIX-lea, dar extins in a doua jumatate a aceluiasi secol, precum si aparitia motorului cu combustie interna (1862-1885) si Diesel (1893), impulsioneaza deopotriva industria extractiva si de rafinare. In consecinta, exploatarile petroliere, se extind treptat, fie prin aparitia unor noi zone in statele mai vechi producatoare, fie prin aparitia unor noi state producatoare. Astfel, din anul 1883, incepe extractia titeiului in Asia, respectiv in Indonezia, iar din anul 1909 si intr-o serie de tari din America Latina ( initial in Mexic, Argentina, Venezuela etc.). Din anul 1908, se descopera petrol si incep exploatarile in Orientul Mijlociu ( Iran, Iraq ), iar din anul 1911 si Africa ( Egipt).

Inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea isi fac aparitia primele mari societati petroliere. Dezvoltarea rapida a transporturilor auto ( dupa anul 1900), extinderea motorului cu combustie interna si Diesel in transportul naval si aparitia si dezvoltarea aviatiei in primele decenii ale secolului al XX-lea, fac din petrol o sursa energetica de prim rang, el invingand, dupa anul 1930, definitiv in competitia cu carbunele. Dupa al doilea razboi mondial, petrolul castica si mai mult in imprtanta, mai ales ca petrochimia incepe sa se dezvolte cu rapiditate. In anul 1910 petrolul reprezenta doar 10% din totalul energiei consumate, ponderea sa a crescut la 20% in anul 1938, pentru ca in anul 1980 sa atinca 45%. Este, deci explicabil de ce noua politica petroliera – manifestata prin limitarea castigurilor companiilor straine, nationalizarea totala sau partiala a industriei petroliere, stabilirea unui pret de cost mai echitabil in raport cu cel al altor materii prime si, mai cu seama, al produselor industriale ca si grija de protejare a rezervelor - , au creat dificultati tuturor tarilor industrializate. Criza energetica aparuta astfel nu se datoreaza, deci , diminuarii sau epuizarii de rezerve de petrol, ci crizei in care au intrat noile raporturi economice si politice ale tarilor producatoare si consumatoare de petrol.

Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol ( OPEC), fondata in anul 1960 si compusa din 13 tari ( Arabia Saudita, Iran, Iraq, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Libia, Algeria, Nigeria, Gabon, Venezuela, Indonezia si Ecuator) de pe trei continente, a fost si este un promotor al noii politici petroliere.