Polonia

Aspecte generale

sursa:internet sursa:internet

Denumirea statului: Polonia

Forma de stat: Republica

Limba oficiala: poloneza

Capitala: Varsovia, amplasata central

Teritoriul: Cuprinde 16 judete si 2489 comune

Situarea geografica: In nordul Europei Centrale, intre 49°-54°50’latitudine N si

14°08’-24°09’ longitudine E. Limite: Marea Baltica (528km)

la N; Rusia (210 km), Lituania (103km), Belarus (416km),

Ucraina (529km) la E; Slovacia (539km), Cehia (790km) la S;

Germania (467km) la V.

Suprafata: 312.685 km²

Populatia: 38.635.000loc.(2001)

Ziua nationala: 11 noiembrie

Imnul national: ”Mazurca Dabrowski”

Pentru eficientizarea administrării regionale, de la 1 ianuarie 1999, în urma reformei administrative, teritoriul Poloniei este împărţit în 16 voievodate (województwo) divizate în comitate (powiat), împărţite la rândul lor în comune (gmina). În acest moment, sunt 16 voievodate, 373 raioane şi 2.489 comune.În acest fel s-a creat o structură a împărţirii teritoriale pe trei niveluri:

• structura administrativă a comunei

• structura administrativă a comitatului

• structura locală-de stat a judeţului.

Aşezarea conferă Poloniei atributele atat de ţară central-europeană, cat şi de ţară baltică. Dacă ar fi să trasăm cele două axe ale continentului european, unind pe de-o parte punctele extreme nord şi sud, Capul Nord cu Capul Matapan, şi, pe de alta, Capul Da Roca al peninsulei Iberice cu Uralul Central, intersecţia celor două linii ar desemna centrul geometric al Europei pe teritoriul Polo¬niei, undeva în partea de sud-est a acestuia.

Date istorice

Primul stat polonez a fost creat în anul 966. Teritoriul sau a fost similar cu limitele actuale ale tarii. În anul 1025, Polonia a devenit regat si în 1569 a cimentat o asociatie de lunga durata cu Marele Ducat Lituanian prin unire formând Republica Celor Doua Natiuni. Republica a fost desfiintata în 1795. Polonia si-a recapatat independenta în 1918 dupa Primul Razboi Mondial, dar si-a pierdut-o din nou în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, fiind ocupata de fortele Germaniei Naziste si Uniunii Sovietice. La data de 23 august 1939 Germania nazista si Uniunea Sovietica au semnat pactul Ribbentrop-Molotov, care a continut si punctul secret privind împartirea Poloniei în doua zone de control: cea germana si cea sovietica. Pe 1 septembrie 1939 Adolf Hitler a comandat trupelor sale sa intre în Polonia. La început, au fost atacate cetati în Gdansk (Westerplatte) si Wielun. Pe 17 septembrie si trupele sovietice au atacat statul, bucurându-se de suportul populatiei de origine bielorusa si ucraineana. Guvernul polonez a scapat refugiindu-se în România si apoi în Franta. Când Germania a atacat si Uniunea Sovietica, întreaga suprafata a statului a fost ocupata de forte armate germane.

În anul 1989, dominatia comunista a fost rasturnata si Polonia a devenit ceea ce este neoficial denumit "A treia Republica Poloneza". Polonia este membra a NATO, ONU, OECD si a Organizatiei Mondiale a Comertului.

În 2007 Polonia este clasificata drept stat în curs de dezvoltare. În 1999 a devenit membru al NATO si în 2004 - al Uniunii Europene. În 2007 Polonia a intrat în spatiul Schengen.

Astazi, este al saselea stat dupa populatie în Uniunea Europeana. Este o republica compusa din saisprezece voievodate (wojewodztwo).

Etimologia

Numele oficial al Poloniei în poloneza este Rzeczpospolita Polska. Numele tarii, Polska si cel al nationalitatii, polonezii sunt de origine slava.

Numele poate fi derivat de la numele tribului Goplanie - oameni care locuiau în jurul lacului Goplo - leaganul Poloniei mentionat ca Glopeani având 400 de fortarete circa 845 (Geograful bavarez). Varianta obisnuita sustine ca numele Polska provine de la tribul slav Polanie care a întemeiat statul polonez în secolul X (Polonia Mare). Etimologia conventionala a denumirii etnice a polonezilor se leaga de aceste Polanie poloneze, "locuitor al câmpului"; pole, "câmp", analogie la polyî din limba rusa, "loc deschis", din Indo-Europeanul pelè-, "plat" + -anie, "locuitori", analogie la -anus din limba latina, "provenind din" (a se compara Yuriev-Polsky). În latina veche apar în cronici termenii terra Poloniae (Tara Poloniei) sau Regnum Poloniae (regatul Poloniei).

S-a considerat de către unii că acest nume ar proveni din cuvîntul pole, care înseamnă tocmai ceea ce a fost dintotdeauna teritoriul Poloniei: o cîmpie sau un cîmp întins, bun pentru cultivat în cea mai mare parte a lui. Mult mai susţinută este însă părerea care presupune că la originea acestui nume ar sta cuvîntul polana (poiană), adică suprafaţă fără pădure sau despădurită, utilizată ca teren agricol.

In evul mediu, asemenea poiene se găseau în număr mare, împrăştiate în pădurea uriaşă care acoperea teri¬toriul actualei Polonii. Inmulţirea populaţiei şi nevoia de locuri tot mai numeroase pentru aşezări şi tot mai întinse pentru arătură a avut ca urmare înmulţirea şi mărirea considerabilă a poienilor. Cei care populau aceste locuri au fost numiţi polanie, adică oameni care sunt fixaţi şi trăiesc în mijlocul ţinutului păduros (un fel de poienari). De la acest nume de poiana s-a ajuns la stabili¬rea unor denumiri ca Wielkopolska (ţinutul poienilor celor mari, sau campia din centrul Poloniei dintre Vistula şi Odra, înţeleasă şi ca Polonia Mare) şi Malopolska (ţinutul poienilor mici ca număr şi ca întindere, cuprinzand podişul de la nord de Cracovia, înălţimile şi depresiu¬nea Sandomierska), din care ulterior s-a generalizat numele de Polska.

Poziţia centrală i-a stabilit Poloniei de-a lungul isto¬riei ei foarte zbuciumate un rol de mare importanţă între Europa vestică şi cea estică şi totodată între ţările scandi¬nave şi baltice, pe de o parte, şi cele dunărene, pe de altă parte. Pentru legătura dintre acestea din urmă, o impor¬tanţă deosebită a avut Poarta Moraviei, marele culoar depresionar care desparte lanţul carpatic de Sudeţi.