Ambalarea biscuiților

Printre cele mai importante îmbunătăţiri ce au intervenit în producţia de biscuiţi, un loc de frunte revine introducerii, diversificării şi perfecţionării metodelor de ambalare a biscuiţilor.

Desfacerea sortimentelor superioare de biscuiţi nu se mai poate concepe astăzi fără un ambalaj care să le protejeze şi să le prezinte cât mai atrăgător consumatorilor.

Pornind de la ideea că ambalajul are rol de protecţie a produsului, de prezentare şi de protecţie pe parcursul transportului, se remarcă următoarele situaţii:

- produse ambalate în vrac, deci direct în ambalajele de transport: lăzi de lemn sau cutii de carton; această soluţie se aplică în special în cazul biscuiţilor simpli, cu o mare rezistenţă mecanică. Este indicată pentru consumuri colective, deoarece se economisesc materiale de ambalare.

- produse preambalate în porţii mari, care se face prin aşezarea unor cantităţi de 0,2 - 1 kg în cutii de carton; se recomandă în cazul sortimentelor de biscuiţi asortate.

- produse preambalate în porţii mici de 100 - 200 g - această variantă este cea mai utilizată în momentul de faţă.

Produsele preambalate se ambalează apoi în ambalaje de transport: cutii de carton sau lăzi de lemn.

Ambalajele folosite pentru biscuiţi se confecţionează din materiale impermeabile pentru grăsimi: hârtie pergaminată, cerată sau metalizată, carton, polietilenă sau celofan.

Materialele de ambalare folosite trebuie să satisfacă anumite cerinţe şi anume:

- să asigure protecţia mecanică cât mai bună, deoarece biscuiţii şi în special cei zaharoşi sunt puţin rezistenţi la solicitări mecanice şi şocuri;

- să asigure protecţia împotriva migrării grăsimilor spre exteriorul ambalajelor, ceea ce ar conferi un aspect neplăcut produsului;

- de asemenea, trebuie să constituie o barieră pentru circulaţia aerului, mirosurilor şi altele;

- să realizeze o cât mai bună prezentare a produselor, în care sens în primul rând să se preteze la o tratare estetică a formei şi elementelor grafice, care să sugereze şi să prezinte cât mai fidel sortimentul respectiv, iar în unele cazuri să facă produsul vizibil pentru consumatori.

Tehnici de ambalare a biscuiţilor

Cele mai răspândite tehnici de ambalare a biscuiţilor sunt:

- ambalarea prin învelire - un grupaj de biscuiţi de format cilindru sau paralelipiped, se acoperă cu o folie de material, care se lipeşte pe lungime, se pliază şi se lipeşte la capete. În funcţie de cerinţele de protecţie şi de materialul folosit se întâlnesc tehnici de ambalare în 1, 2 şi 3 straturi succesive.

La ambalarea mecanizată prin învelire se folosesc materiale termosudabile(hârtie cerată, polietilenă, celofan special).

- ambalarea în pungi - tehnică mai mult răspândită în trecut, dar la care se renunţă treptat deoarece prezintă dificultăţi la mecanizarea operaţiilor. Totuşi, ea rămâne o soluţie practică pentru sortimentele cu forme neregulate, care la rîndul lor sînt în continuă restrângere.

- ambalarea în cutii - una din primele soluţii de ambalare, a fost eliminată treptat de alte tehnici mai eficiente, datorită consumului mare de carton şi a dificultăţilor ce le prezintă pentru mecanizare. În prezent se foloseşte pentru porţii mari şi pentru asortaje din mai multe produse.

- ambalarea prin mularea foliei de ambalare sub formă de plic, care se sudează longitudinal şi la capete.

- ambalarea în cutii şi lăzi de lemn - ambalaje de transport.

Toate ambalajele, indiferent de tipul lor trebuie să fie inscripţionate cu numele sortimentului şi datele privind valoarea nutritivă a produsului, numele producătorului, termenul de valabilitate al produsului şi standardul sau norma internă de fabricaţie.

După răcire biscuiţii se ambalează în pungi, cutii sau pachete cu greutate de: 1 – 5 kg în cutii, 0,100 – 0,500 kg la pungi şi 0,025 – 0,500 kg în pachete.

Înainte de ambalarea biscuiţilor manual sau mecanic se face o selecţionare a celor care prezintă unele defecte de calitate ca: deformări, lipituri, crăpături, rupturi sau spărturi din manipulările pe bandă sau la ambalat, astfel ca în lăzi sau cutii în vrac şi în ambalajele mai mici să nu se ambaleze decât biscuiţi de calitate bună.

Pentru ambalarea biscuiţilor se utilizează în special maşini care ambalează biscuiţii în plicuri şi cele pentru învelire (anvelopare).

Maşina de ambalat în plicuri se foloseşte la obţinerea pachetelor de gramaje mici, biscuiţii fiind aranjaţi în una, două sau patru perechi suprapuse două câte două.

Maşina de anvelopare se foloseşte la ambalarea biscuiţilor aşezaţi pe muchie, într-un singur rând. Ambalarea se poate face într-o îmbrăcăminte de hârtie termosudabilă.

Utilizarea maşinilor de ambalat impune atenţie şi pricepere deoarece trebuiesc alimentate corect şi reglate în anumite limite fiind sensibile atât la calitatea materialului de ambalare cât şi la unele caracteristici ale biscuiţilor (dimensiuni, friabilitate).

Funcţionarea cu precizie şi în mod sincronizat a maşinilor de ambalare este asigurată de dispozitive cu celule fotoelectrice care comandă: dirijarea operaţiei de tăiere a materialului, reglarea poziţiei materialului, controlul funcţionării maşinii în ceea ce priveşte alimentarea cu produse şi material de ambalare.

Maşinile de ambalat au productivitate mare reprezentând 80-200 pachete/min. în cazul ambalajelor mici şi 50-70 pachete/min. În cazul ambalajelor mai mari (100-200 g).

Pachetele de biscuiţi, precum şi biscuiţii ca atare se introduc în lăzi căptuşite cu hârtie de ambalaj, care apoi sunt închise, cele din carton prin lipire cu banderolă, iar cele din lemn prin legarea cu sârmă sau cu bandă metalică.

Ambalarea pentru transport se face pe cale manuală. În unele ţări se folosesc maşini care permit mecanizarea operaţiilor de stivuire a pachetelor de biscuiţi, introducerea în lăzi de carton şi închiderea lor.