Dăunătorii Grâului

Dăunătorii grâului

Dăunătorii pot deprecia cerealele şi produsele obţinute din prelucrarea acestora, provocând pagube mari. Aceşti dăunători, în general, sunt adaptaţi condiţiilor de viaţă din magazii, silozuri, unităţi de producţie sau din câmp, pierzând facultatea de a zbura, şi nu se poate dezvolta în afara contactului cu masa de cereale sau cu planta în lan.

Dăunătorilor le sunt proprii anumite zone de răspândire (areal), consecinţă a unei evoluţii îndelungate şi complexe sub acţiunea factorilor ecologici şi geoistotici.

Gradul daunelor produse de fiecare insectă nu este uniformă pe întinderea întregului areal de răspândire a speciei respective. Se disting trei zone: zona de maximă intensitate, zona daunelor probabile, zona daunelor neînsemnate.

Studiul arealului de răspândire al fiecărui organism şi stabilirea arealului are o importanţă deosebită în organizarea măsurilor de protecţie.

Cauzele care provoacă variaţii în numărul insectelor dăunătoare în anumiţi ani, şi proporţia lor sun condiţionate de combinarea factorilor ecologici. Dacă se întâlnesc condiţii optime de câţiva ani, specia începe să se hrănească intens şi înmulţindu-se provoacă o invazie în masă. Invazia poate fi provocată şi de şipsa de activitate gospodărească a omului. Căldura şi umiditatea sunt considerate factori ecologici principali care influenţează dezvoltarea dăunătorilor.

Insectele dăunătoare cerealelor se împart în trei grupe:

1) insecte cu aripi tari ( coleoptere, gândaci) dintre acestea cele mai periculoase fiind gărgăriţele;

2) fluturii (lipidoptere);

3) acarienii.

Infestarea cerealelor cu insecte şi acarieni se poate prezenta sub două forme:

- Forma vizibilă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu de dezvoltare se pot descoperi cu ochiul liber sau când cerealele przintă semne vizibile de atac (înţepături, orificii, rosături, etc.);

- Forma ascunsă, în care dăunătorii aflaţi în orice stadiu de dezvoltare sunt localizaţi în interiorul cerealelor, tratarea cu reactivi speciali sau prin radiografie.

Pagubele produse de forma ascunsă de insecte sunt mai importante decât cele produse de orice alte specii; cu toate acestea există un număr redus de astfel de dăunători –gărgăriţele din genul Sitophilus, gândacul – Rhizorpertha dominica, şi gândacul cu largă răspândire în zonele tropicale – Prostephanus truncatus. Formele libere sunt mult mai numeroase şi frecvent întâlnite, pot fi complet eliminate prin tratare cu insecticide.

Reprezentanţi

Gărgăriţa grâului-Calandra granaria L. syn:Sitophilus granarius

Este unul dintre cei mai răspândiţi dăunători ai cerealelor.

Adultul are corpul cu lungimea de 4-5mm, de culoare brun-închis, cu o nuanţă de maro deschis spre capătul alitrelor.

Se dezvoltă în grâu dar şi în orz, secară, orez, şi, foarte rar în ovăz, porumb.

Gradul de infestare se clasifică astfel:

- infestare de categoria I – (1-5) gărgăriţe/kg cereale;

- infestarea de categoria a II-a (6-10) gărgăriţe/kg cereale;

- infestarea de categoria a III-a mai mult de 10 gărgăriţe/kg cereale:

În cursul vieţii o femelă depune 300 de ouă. În boabele mici gărgăriţa depune un ou, iar în cele mari depune 2-3 ouă. Incubarea durează 6-10 zile. Larvele formate ajung la maturitate în 20-40 zile. Din larvele mature după 7-10 zile se formează nimfa, care se transformă în adult. Adultul rămâne 3-4 zile în bob, hrănindu-se cu endospermul, apoi îşi face orificiu prin învelişurile bobului şi iese afară.

Este pretenţioasă la căldură şi umiditate, dă 2-3 generaţii pe an, iar în cazul magaziilor cu temperaturi ridicate până la 5 generaţii pe an. Nu suportă lumina ţi curenţii de aer, de aceea se adună în zonele cele mai călduroase din siloz la cca. 1-1,5m de la suprafaţă.