Decolorarea Uleiurilor

Decolorarea (albirea) uleiurilor

Introducere

Pigmenţii coloranţi sunt substanţe de însoţire a gliceridelor ce conferă culoare uleiurilor vegetale. Pigmenţii pot fi clasificaţi în două grupe :

* pigmenţi naturali : clorofila (verde); carotina (roşie); xantofila (galbenă);

* pigmenţi secundari: substanţe complexe melano-fosfatidice - se formează în brochen şi în uleiul obţinut din micele distilate la temperaturi ridicate.

O parte din aceste substanţe colorante sunt parţial îndepărtate în procesele anterioare - dezmucilaginarea acidă şi neutralizare.

În practică, decolorarea uleiurilor poate fi efectuată prin două procedee :

- decolorarea fizică - realizată prin adsorbţia pigmenţilor pe pământ sau cărbune decolorant;

- decolorare chimică - realizată printr-o reacţie chimică ce modifică grupele cromogene ale pigmenţilor; nu se aplică uleiurilor comestibile, ci numai uleiurilor şi grăsimilor tehnice puternic pigmentate.

Odată cu decolorarea, ca efect secundar are loc şi eliminarea mai avansată a mucilagiilor, substanţelor proteice precum şi a altor substanţe de însoţire a materiilor grase (resturi de săpun din uleiurile neutralitate alcalin, urme de catalizator din uleiurile hidrogenate).

Decolorarea prin adsorbţie constă din introducerea sub agitare a pământului decolorant în uleiul neutralizat şi uscat sub vid, menţinere şi separarea adsorbantului din uleiul decolorat. Aceste operaţii pot fi realizate în instalaţii cu funcţionare continuă sau discontinuă.

Decolorarea, în general, este un fenomen complex în cadrul căruia adsorbţiei fizice i se suprapune chemosorbţia, precum şi efecte secundare de natură termică şi oxidativă.

Factorii ce influenţează procesul de decolorare prin adsorbţie sunt –

• caracteristicile adsorbantului-Adsorbantul reţine preferenţial substanţele colorante până la o anumită limită - volum de adsorbţie - peste care adsorbţia nu mai are loc. De aceea, în practică, se urmăreşte utilizarea unor agenţi decoloranţi ce au activitate specifică mare.

• caracteristicile materiei prime - felul uleiului, natura şi concentraţia pigmenţilor, starea de oxidare, prezenţa acizilor graşi liberi şi a urmelor de săpun influenţează randamentul procesului de decolorare ;

• condiţiile de lucru - temperatura optimă pentru decolorarea uleiurilor comestibile este de 85 -90°C la o presiune absolută de max. 60 mm Hg. Durata de menţinere a contactului dintre agentul decolorant şi ulei este de 15-20min la decolorarea în flux discontinuu şi câteva minute la decolorarea în flux continuu. La depăşirea timpului de contact poate apărea fenomenul de reversiune a culorii.

Printre substanţele de însoţire a gliceridelor, pigmenţii coloranţi, au un rol important în ceea ce priveşte calitatea.

Substanţele care conferă culoarea uleiurilor vegetale pot fi categorisite în două grupe şi anume: pigmenţi naturali, (clorofila — coloranţii verzui, carotina — roşie şi xantofila — galbenă) si pigmenţi secundari (substanţe copmlexe melano-fosfatidice) formaţi în brochen şi în uleiul obţinut din miscele distilate la temperaturi ridicate.

Operaţiile anterioare de rafinare (dezmucilaginarea acidă şi neutralizarea) au şi un efect decolorant. Astfel, deşi carotina este stabilă la tramentul alcalin din procesul de rafinare, are loc, într-o mică proporţie, adsorbţia acesteia în soapstock.

Clorofila se saponifică în timpul neutralizării şi în parte, se elimină sub forma unor derivaţi solubili în apă. Soluţiile concentrate de alcalii -sau cu exces mai mare de leşie au .efect decolorant mai pronunţat, în cazul uleiurilor hidrogenate, substanţele colorante care au lanţuri hidrocarbonate nesaturate, pot adiţiona hidrogen şi o dată cu aceasta se pot decolora total sau parţial.

Decolorarea chimică, realizată printr-o reacţie chimică cu scopul de a modifica grupele cromogene ale pigmenţilor, fie prin distrugere (datorită unui proces de oxidare), fie prin transformare în forme incolore (printr-un proces de reducere); decolorarea chimică nu se foloseşte pentru uleiurile comestibile; ea se aplică, în general, numai unor uleiuri şi grăsimi tehnice puternic pigmentate.

Drept efect secundar al decolorării se realizează şi o eliminare mai avansată a altor substanţe de însoţire a materiilor grase, cum sunt mucilagiile, substanţele proteice etc. Se elimină, de asemenea, resturi de săpun din uleiurile neutralizate alcalin precum şi urmele de catalizator din uleiurile hidrogenate.

Decolorarea prin adsorbţie are loc prin introducerea sub agitare a pământului decolorant în uleiul neutralizat şi uscat sub vacuum, respectarea unui timp oarecare pentru asigurarea contactului intim între ulei şi materialul adsorbant urmată de separarea adsorbantului din uleiul decolorat. Decolorarea se efectuează în instalaţii cu funcţionare discontinuă sau în instalaţii cu funcţionare continuă .