Infecția cu Meningococ

Infecţia cu meningococ produce boala numită meningită. Prin definitie, meningita este o inflamatie a membranelor care inconjoara creierul (meningele) si a lichidului cefalorahidian care se afla intre aceste membrane.

Clasificarea etiologică a meningitelor

Agenţii patogeni, care pot fi implicaţi în etiologia meningitelor acute, sunt următorii:

1.Virusuri( meningite cu lichid clar) : enterovirusuri, arbovirusuri, virusuri din grupul herpes, etc.

2.Grupul Chlamydia (meningite cu lichid clar)

3.Bacterii ( meningite cu lichid purulent) : coci grampozitivi(pneumococ, stafilococ), bacili grampozitivi, coci gramnegativi( meningococ), bacili gramnegativi(Escherichia coli, Salmonella, etc.)

4.Fungi ( meningite cu lichid clar sau opalescent)

5.Protozoare

6.Metazoare

Cele mai frecvente şi mai importante meningite acute, care necesită diagnostic precoce şi terapie cu antibiotice de urgenţă, sunt meningitele acute purulente bacteriene.

Acest tip de meningita duce in multe cazuri la septicemie (trecerea bacteriilor in sange), care evolueaza in numai cateva ore. Copiii sunt categoria de varsta cea mai afectata de meningita bacteriana. . In infectiile cu meningococ, bacteriile sunt gazduite in mucoasa faringelui si se pot transmite pe cale aeriana.

Pe plan mondial, in etiologia meningitelor bacteriene, primul loc este ocupat de meningococ, urmat de H. influenzae, pneumococ si bacilii Gram negativi.Incidenta implicarii diferitilor agentilor bacterieni in etiologia meningitelor bacteriene este diferita in functie de: zona geografica si de varsta.

a) Zona geografica

In Romania, etiologia meningitelor bacteriene, este dominata de meningococ (implicat la copil), urmat de pneumococ, bacili Gram negativi si H. influenzae.

b) Varsta

Meningitele bacteriene afecteaza prevalent populatia tanara, 70 80% din ele, aparind la virsta de 0-5 ani.

Meningita cerebrospinala epidemica( meningococică)

Meningita cerebrospinală epidemică este o meningită acută purulentă, contagioasă, determinată de meningococ.

Meningococul este singurul agent bacterian, care poate declansa epidemii -; “meningita cerebro-spinala epidemica”. Prezinta 13 serogrupuri antigenice: A, B, C, D, X, Y, Z, W 135, E, H, I, K, L si numeroase serotipuri.

In functie de serogrupul izolat si/sau de cantitatea si tipul de endotoxina eliberata, meningococul, poate declansa, forme medii sau“fulminans” (sindrom Waterhouse-;Friedericksen), situatie in care decesul poate surveni in citeva ore, prin soc endotoxinic si coagulare intravasculara diseminata (CID).

Etiopatogenie

Meningococul (Neisseria meningitidis) este un diplococ grammnegativ cu aspect în “boabe de cafea”, care este distrus repede în mediu exterior.Creşte in culturi de geloză –sânge, geloză – ser, Mϋller – Hinton.

Poarta de intrare în organism a meningococului este nazofaringele, de unde, pentru a infecta meningele, se poate propaga direct prin tecile neurale, care însoţesc ramurile nervului olfactiv, sau pe calea limfocitelor sau a vaselor sanguine.Alteori rezultă o bacteriemie ( meningococemie), urmată de diseminarea meningococilor, care sub formă de metastaze, ajung să infecteze şi meningele.Rezultă deci o septicemia meningococică, care în forma cea mai gravă constituie sindromul Waterhouse-Friederichsen.Conceptul iniţial ca o formă fulgerătoare de septicemia meningococică prin prăbuşirea funcţiilor suprarenale datorită leziunilor hemoragice se produc în această glandă , ulterior a fost considerat ca o manifestare a sindromului de coagulare intravascular.

Meningita meningococică raspândită pe tot globul, apare în focare epidemice sau chiar în epidemii mari în zone tropicale.Meningita meningococică, denumită şi meningita cerebrospinală epidemică datorită apariţiei periodice de epidemii, este una din cele mai frecvente meningite bacteriene întâlnite în patologie.Epidemiile de meningită apar l aintervale de 5 – 10 ani, afectând mai ales colectivităţi militare.

Sursa de infecţie : este reprezentată numai de om: purtătorii de meningococi, bolnavi cu rinofaringite meningococice sau meningite meningococice.Proporţia de meningococi este de 2 -5 % într-o populaţie obişnuită, ea creşte în timp de epidemii până la 90%.

Transmiterea: se face direct, aerogen, prin picăturile provenite de la purtători sau bolnavi cu rinofaringită meningococică.

Contagiozitatea: este destul de mare, dar virulenţa meningococului, în general slabă şi variabilă , explică numărul redus de îmbolnăviri , în comparaţie cu numărul celor infectaţi.

Receptivitatea este generală, însă imbolnăvirea este redusă.

Tabloul clinic este similar cu cel al celorlalte meningite purulente.

Uneori bolnavul prezintă o erupţie purpurică sau peteşială sub formă de pete de culoare roşie-închisă, cu aspect hemoragic, răspândite neuniform pe trunchi şi membre.Prezenţa acestor erupţii atestă septicemia concomitentă (meningococemie), elementele eruptive reprezentând metastaze cutanate.