Uleiul din semințe de dovleac

Desi dovleacul este atat de cunoscut si folosit astazi pretutindeni, introducerea sa in Europa a avut loc abia pe la sfarsitul secolului XVI, moment de la care a inceput sa fie tot mai apreciat. In tinuturile sale de origine, respectiv America Centrala si de Sud, dovleacul a fost intrebuintat de catre oamenii locului inca de acum 9-10 milenii.

Aszazi dovleacul este cultivat pe scara larga in nenumarate varietati si in scopuri la fel de diverse: de la furajarea animalelor domestice si pana la obtinerea materiei prime pentru remedii naturiste de mare eficacitate. Nu trebuiesc omise nici calitatile gastronomice si nutritionale ale fructului sau, care poate ajunge, uneori, pana la o greutate de zeci de kilograme.

Cele mai utilizate parti ale acestei plante anuale sunt fructul si semintele (nutritive, energetice si cu multiple beneficii terapeutice). In unele regiuni sunt folosite si florile, in scop culinar. Daca pulpa fructului de dovleac contine foarte mari cantitati de antioxidanti (caroteni, vitamina E) utili in combaterea bolilor degenerative, semintele au in continut proteine, vitamine din abundenta, minerale (Zn, Fe) si un ulei bogat in grasimi nesaturate.

Uleiul din seminte de dovleac poseda o mare valoare, in terapie si nutritie, cu conditia ca, in cursul extragerii sale, sa nu ii fie depreciate calitatile. La fel ca si in cazul uleiului de masline, cel mai benefic este cel extravirgin.

Uleiul de dovleac si calitatile sale

In semintele de dovleac este prezenta curbicina, o substanta cu influenta benefica in afectiunile glandei prostatice. Pe langa aceasta, continutul sporit de zinc al semintelor de dovleac le recomanda in tratamentul hipertrofiei de prostata, dar si in alte probleme cum ar fi disfunctiile sexuale sau infertilitatea. Efectele semintelor de dovleac sunt valabile doar la consumul in forma cruda, deoarece prajirea degradeaza multi constituenti sau le scade bio-disponibilitatea.

Uleiul din seminte de dovleac este recomandat ca adjuvant in preintampinarea si ameliorarea alergiilor, afectiunilor gastrice, hepatice, vezicale, renale si prostatice. Are un efect demonstrat in cresterea tonusului muscular si o actiune pozitiva asupra terminatiilor nervoase. De asemenea, e recunoscut pentru efectul sau antihelmintic, fiind eficient in eliminarea parazitilor intestinali, inclusiv in giardioza. Contine caroten, care ii da o culoare rosu rubin. Vitaminele A, D, E, F, K se regasesc intr-o formula ce determina o absorbtie integrala, intr-un interval de timp foarte scurt.

Uleiul din seminte de dovleac este un remediu folosit foarte mult in medicina populara romaneasca. El este un excelent reglator al activitatii nervoase si hormonale. Se numara printre cele mai puternice vermifuge si detoxifiante naturale, fiind utilizat, in trecut, intr-o multime de boli, de la cele infectioase la cele cu substrat hormonal sau nervos.

Materiile prime destinate industriei uleiurilor si grasimilor sunt numeroase si variate .In prezent, pe piata mondiala ,14familii botanice constituie cele mai importante surse de materi prime oleaginoase si anume : compositae

(floarea-soarelui );

cruciferae(rapita) ; euphorbicae(ricin,abrasin); jugdalaceae(nuc); leguminoase(soia,arahide);linaceae(in);malvaceae(bumbac);oleacee(maslin); palmaceae (cocos,palmier,palmist) ;papavaraceae(mac); pedoliaceae(susan); rosaceae(migdal,alun) ;solanaceae(seminte de tomate,seminte de tutun); vitaceae(samburi de struguri).In functie de provenienta lor,materiile prime oleaginoase se clasifica in:

-seminte ale plantelor oleaginoase cultivate: floarea-soarelui, soia, inul pentru ulei , rapita si mustarul, ricinul, perila ,arahidele, susanul, macul ,migdalul de pamant;

-seminte ale plantelor textilo-oleginoase:inul pentrufuior,canepa, bumbacul,;

-seminte ale plantelor necultivate (buruieni oleaginoase):rapita salbatica, macul, hodoleanul, eruca;

fructe oleginoase ale arborilor cultivati: -maslinul,cocotierul,abrasinul, cocos,nucul ,migdalul, avogado;

- fructe oleaginoase ale arborilor de padure necultivati: alunul, jirul, bradul, molidul ,pinul , castanul, laurul;

-subproduse si deseuri oleaginoase: germeni oleaginosi ( grau, porumb, secara); seminte (tomate,dovleac, ardei, tutun); samburi (struguri ,caise, prune, piersici, ciresi, visine); deseuri oleaginoase ale industriei uleiurilor volatile (anason, coriandru, chimion,fenicul)

Uleiurile si grasimile vegetale se gasesc in natura in tesutul plantelor si pot fi concentrate in seminte , germeni ,tuberculi, precum si in pulpa, respectiv, in samburele fructelor. Continutul de materie grasa in aceste parti ale plantei estevariabil,fiind mai mare (16-60%) in seminte ,fructe sau tuberculi,in cazul plantelor cultivate pentru productia de uleiuri vegetale, denumite plante oleaginoase .