Utilizarea Aditivului E250

1. Introducere

Aditivii alimentari sunt substante adaugate intentionat alimentelor pentru a le oferi proprietati suplimentare fata de cele de baza, de exemplu culoare, indulcire sau pentru conservare. Pentru a reglementa acesti aditivi, pentru a informa consumatorii, fiecarui aditiv i s-a administrat un anumit numar. Initial acestia au fost "E-numar" utilizati in Europa pentru toti aditivii aprobati. Lista acestor numere a fost adoptata si se extinsa de catre Comitetul Codex Alimentarius care identifica toti aditivii indiferent daca sunt aprobati sau nu. Numerele E sunt toate cu prefixul "E", dar tarile dinafara Europei utilizeaza doar numarul chiar daca in Europa este aprobat sau nu.

Legislatia Uniunii Europene prevede ca pot fi folositi doar acei aditivi care sunt autorizati. Majoritatea aditivilor pot fi folositi in cantitati limitate in anumite produse alimentare. Daca nu sunt prevazute limite pentru folosirea unui aditiv, atunci acesta va fi utilizat conform procedurilor de fabricare, adica doar in cantitatea necesara pentru obtinerea efectului tehnologic dorit.

Aditivii alimentari pot fi autorizati doar daca: sunt necesari din punct de veder tehnologic pentru productie, nu inseala consumatorul, nu reprezinta un risc pentru sanatatea consumatorului.

2. Fisa aditivului / auxiliarului ales:

- clasa aditivului

Conservanti Previn deteriorarea alimentelor provocate de bacterii, ciuperci, mucegai, microbi etc. Incetinesc sau elimina schimbarea culorii, a gustului si a texturii. Intarzie rancezirea si pastreaza prospetimea. Gemuri sau sosuri de fructe, bauturi, alimente gatite, produse din carne tratate, uleiuri si margarine, cereale, sosuri, snacksuri, fructe si legume. Acid ascorbic, acid citric, benzoat de sodiu, propionat de calciu, eritorbat de sodiu, nitrit de sodiu, sorbat de calciu, sorbat de potasiu, BHA (butilat hidroxi-anisol), BHT (butilat hidroxi-toluen), EDTA (calciu disodiu), Tocofenoli (vitamina E)

- denumirea tehnica

Denumirea chimica a acestui aditiv este nitrit de sodiu sau azotit de sodiu. Are formula bruta NaNO2, iar M= 69,00.

- proprietati alimentare (organoleptice, fizico-chimice, microbiologice)

Nitritul de Na se prezinta sub forma de cristale hexagonale de culoare sau sub forma de fragmente galbui. Este o substanta stabile la temperayura ordinara, dar se descompune la 5000C. Se topeste la temperatura de 2480C fara descompunere. Este o substanta delicvescenta. Prin absorbtia umiditatii din aer, se oxideaza la azotat. Fata de oxidantii puternici, ca apa oxigenata, hipocloriti, permanganatul de K, bioxidul de Pb, etc., in mediu acid se comporta ca un reducator, oxidandu-se la azotat de Na.

Este o substanta solubila in apa rece si calda, dar putin solubila in etanol. pH-ul solutiei sale apoase este 9, fiind deci usor alcalina.

- aspecte privind toxicitatea aditivului

Azotitii sunt caracterizati prin actiunea lor toxica asupra organismului uman. Toxicitatea indusa de acestiea poate fi directa sau indirecta.

Toxicitatea directa este data de efectul oxidant al azotitului asupra ionului de Fe2+ din sange, astfel ca pigmentii heminici trec in forma “met” (Fe3+). Methemoglobina nu mai are capacitatea de a transporta oxigenul, fapt ce conduce la moarte prin axfixie (methemoglobinemie).

De asemenea, azotitul prezinta un efect oxidant si asupra citocromilor, precum si asupra tuturor sistemelor oxidoreducatoare ale organismului. Se mai constata o carenta a vitaminelor E, A si B, datorata cu precadere actiunii nitritilor.