Valorificarea Subproduselor din Industria Zahărului

VALORIFICAREA SUBPRODUSELOR DIN INDUSTRIA ZAHĂRULUI

Subprodusele, din industria zahărului, sunt:

- borhotul de sfeclă;

- melasa;

- nămolul de la filtre.

1.1. VALORIFICAREA BORHOTULUI

Borhotul, rezultat la difuzia tăieţeilor, se constituie ca un furaj valoros pentru animale, cu valoare nutritivă apropiată de a fânului.

Borhotul se poate valorifica după presare, presare şi uscare. Borhotul uscat poate fi şi brichetat, folosind ca liant melasa în proporţie de 2...20%. Melasarea borhotului, reprezintă o cale de îmbunătăţire a calităţii borhotului.

Borhotul de sfeclă poate fi folosit şi pentru:

- obţinerea de pectine alimentare, deşi conţinutul de pectină din borhot este redus (aproximativ 1%);

- obţinerea de clei pectinic, cu proprietăţi adezive, asemănătoare cu soluţiile de gumă arabică şi dextrină.

1.2. VALORIFICAREA MELASEI

Melasa este un lichid vâscos, de culoare brună, rezultat la centrifugarea masei groase de produs final. Melasa conţine zahăr şi nezahăr, având următoarea compoziţie chimică:

- substanţă uscată (Brix) = 82 – 85%;

- apă = 15 – 18%;

- zahăr = 47,6 – 50%;

- puritate = 58 – 60%.

Substanţa uscată este formată din:

- zaharoză (54 – 63%);

- substanţe organice azotate (14,8 – 15%), în principal betaină şi glutamină;

- substanţe organice neazotate (16,6 – 18prezentate de substanţe pectice, substanţe colorate (caramel, melanoidine), acizi (formic, lactic, acetic);

- săruri minerale (săruri ale acizilor: carbonic, sulfuric, clorhidric, azotic, fosforic cu potasiu, sodiu, calciu sau magneziu).

Melasa, până la valorificare, se păstrează în rezervoare metalice, închise, de formă cilindrică, prevăzute cu serpentine de încălzire, conducte de alimentare/evacuare, robinete de prelevat probe.

Melasa, cu 80oBx. şi pH ≥ 6,5, se depozitează la temperatură mai mică de 40oC. Înainte de încărcare rezervoarele se igienizează şi se dezinfectează cu soluţie formol 30%. Pe timpul verii rezervoarele de melasă se stropesc cu apă rece pentru a se evita autoaprinderea.

Melasa se foloseşte pentru:

- obţinerea alcoolului etilic;

- obţinerea drojdiei de panificaţie;

- obţinerea acidului citric;

- obţinerea acidului lactic;

- îmbunătăţirea calităţii furajelor prin melasarea acestora.

Melasa se caracterizează prin coeficientul melasigen, care reprezintă, cantitatea de zaharoză antrenată sau reţinută în melasă de 1 kg de nezahăr.

Coeficientul melasigen, (m) se calculează cu relaţia:

m = ;

m =

în care: Nz – nezahărul din melasă, [%];

Z – zahărul din melasă, [%];

Q – puritatea melasei, [%].

Cantitatea de zahăr din melasă Pz (pentru 100 kg de sfeclă) = Nz x m, iar cantitatea de melasă (M) ce se obţine din 100 kg sfeclă va fi:

M =

Fig. 1.1. Schema tehnologică de obţinere a spirtului.

Folosirea melasei la fabricarea spirtului din melasă, implică o pregătire a materiei prime, care constă în diluarea cu apă potabilă până la 12...14oBllg., corectarea pH-ului cu acid sulfuric (neutralizarea şi acidularea melasei) şi adaus de săruri nutritive (sulfat de amoniu, superfosfat) şi clarificarea melasei diluate prin filtrare sau centrifugare.

Fermentarea melasei diluate, se face cu drojdie pentru spirt, la temperatura de 30...32oC. Reacţia de bază este următoarea:

C12H22O11 C6H12O6 + C6H12O6

Zaharoză Glucoză Fructoză

C6H12O6 2 CH3 – CHOH + 2 CO2