Pactul Ribbentrop-Molotov

Guvernul Reich-ului German și Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (nota redacției: U.R.S.S.), orientate spre îmbunătățirea păcii dintre Germania și U.R.S.S., și pornind de la Acordul de Neutralitate semnat în Aprilie 1926 între Germania și U.R.S.S., au elaborat prezentul Acord:

Articolul I. Ambele Importante Părți Contractante se obligă reciproc a evita orice forme de violență, orice acțiune violentă, și orice atac una asupra celeilalte, atât individual cât și în alianță cu alte Puteri.

Articolul II. În cazul în care una dintre cele două Importante Părți Contractante devine parte beligerantă cu o a treia Putere, cealaltă Importantă Parte Contractantă trebuie să se abțină de la oricare forme de ajutor pentru această a treia Putere.

Articolul III. Guvernele celor două Importante Părți Contractante trebuie pe viitor să mențină contactul reciproc în scopul consultării pentru schimbul de informații pe subiecte ce afectează interesele lor comune.

Articolul IV. În cazul în care disputele și conflictele între Importantele Părți Contractante vor crește, acestea vor participa în orice grupări de Puteri, care direct sau indirect țintesc cealaltă parte.

Articolul V. În cazul apariției disputelor sau conflictelor între Importantele Părți Contractante asupra subiectelor de un fel sau altul, ambele părți vor aplana aceste dispute sau conflicte exclusiv în cadrul unor schimburi de opinii prietenești sau, dacă este necesar, prin crearea comisiilor de arbitraj.

Articolul VI. Prezentul acord este elaborat petru o perioadă de zece ani, cu condiția că, ulterior una din Importantele Părți Contractante nu-l va denunța cu un an înainte de expirarea perioadei de valabilitate, validitatea prezentului Acord automat se prelungește cu încă cinci ani.

Articolul VII. Prezentul Acord va fi ratificat în cel mai scurt timp posibil. Ratificarea va fi făcută la Berlin. Acordul va intra în vigoare din momentul semnării.

Protocolul Adițional Secret

Articolul I. În eventualitatea unor rearanjamente politice și teritoriale în regiunile ce aparțin Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), hotarul de nord al Lituaniei va reprezenta hotarul sferelor de influență ale Germaniei și U.R.S.S.

În această privință interesul pentru Lituania în regiunea Vina este recunoscut de ambele părți.

Articolul II. În eventualitatea unor rearanjamente politice și teritoriale în regiunile ce aparțin Poloniei, sferele de influență ale Germaniei și ale U.R.S.S. vor fi limitate conform liniei râurilor Narev, Vistula și San.

Chestiunea privind modul în care interesele ambelor părți fac dorită păstrarea statului independent Polon și cum acest stat trebuie demarcat poate fi determinat doar în cursul viitoarelor discuții politice. În orice caz, ambele Guverne vor rezolva această întrebare printr-un acord prietenesc.

Articolul III. Privitor la Sud-estul Europei, atenția este atrasă de către partea Sovietică privitor la interesul acesteia în Basarabia. Partea Germană declară dezinteresul politic total în această regiune.

Articolul IV. Prezentul Protocol trebuie tratat de ambele părți ca unul strict secret.

Contextul istoric, politic și diplomatic

Ascensiunea Germaniei naziste, actele de forță întreprinse de aceasta după̆ 1936, începând cu remilitarizarea Rhenaniei, constituirea Axei Berlin- Roma- Tokyo, în paralel cu politica oportunistă a Franței şi Marii Britanii, au avut un impact major asupra situației geopolitice de pe continentul european. Politica externă a statului român a trebuit să se adapteze acestui context nesigur, în continuă schimbare. Fără̆ a-şi schimba orientarea tradițională̆ spre Franța şi Anglia, România a început să caute căi de acomodare cu noile puteri revizioniste, aflate în ascensiune. Aducerea la putere a guvernului de dreapta condus de Octavian Goga, în decembrie 1937, cu orientare antisemită şi vădite simpatii pentru Germania şi Italia, a fost un prim pas în acest sens. Pentru a atenua nemulțumirile provocate la Londra şi Paris, în guvern a fost cooptat ca ministru al Apărării generalul Ion Antonescu, acesta fiind recunoscut pentru orientarea sa anglo-franceză.

Acordul de la München, din 29 septembrie 1938, şi dezmembrarea Cehoslovaciei au alarmat România şi celelalte state mici din zonă, care s-au temut să nu aibă̆ o soartă similară.

Complicarea situației internaționale l-a determinat pe Carol al II-lea să întreprindă̆ în noiembrie 1938 două vizite oficiale în Anglia şi Franța, urmate de o vizită particulară în Germania, pentru a testa intențiile marilor puteri. Deși cei doi aliați tradiționali ai României i-au făcut o primire fastuoasă, liderii de la Londra şi Paris au oferit doar asigurări neconvingătoare. Nici întrevederea cu Hitler de la Berghof, din 24 noiembrie, nu i-a furnizat lui Carol al II-lea garanțiile necesare pentru integritatea teritorială a României. Replica regelui nu a întârziat pentru a rămâne singurul interlocutor posibil al Führerului, în cazul în care România ar fi fost nevoită să se reorienteze spre Germania, suveranul a ordonat asasinarea liderului legionarilor, Corneliu Zelea Codreanu, în noaptea de 29/30 noiembrie 1938. După̆ acest incident raporturile româno-germane s-au deteriorat imediat, însă̆ interesele economice ale Germaniei erau prea mari pentru ca aceasta să dorească̆ ruperea relațiilor cu România. Astfel, în februarie 1939, au început negocieri româno-germane pentru semnarea unui tratat economic menit să integreze temeinic economia românească̆ în spațiul economic al Germaniei. Principala resursă vizată era petrolul românesc. Guvernul de la București a fost supus în această perioadă unei presiuni extraordinare, cauzată şi de evoluția evenimentelor externe. Criza cehoslovacă se apropia de un final tragic. La 14 martie 1939 Slovacia și-a proclamat autonomia, în vreme ce trupele maghiare intrau în Ucraina subcarpatică; pe 15 martie, armata germană ocupa Praga, iar Boemia și Moravia au fost încorporate Reichului, sub forma unui protectorat. În acelaşi timp, Germaniei avea să declanșeze criza poloneză: la 21 martie 1939, Reichul a cerut Poloniei cedarea oraşului Gdańsk şi un „coridor” care să-l lege de Prusia Orientală, care să beneficieze de statut de extrateritorialitate.