Războaiele Balcanice

Războaiele balcanice au constituit deznodământul firesc al unei îndelungi evoluţii anterioare situaţiei din sud-estul Europei.

Procesul eliberării popoarelor creştine de sub dominaţia otomană nu s-a sfârşit, Macedonia reprezentând miza, poporul macedonean fiind obiectul a numeroase represalii.

Înlăturarea influenţei otomane reprezenta miza statelor balcanice, fapt ce a dus la un conflict între ele şi Poartă. Izbucnirea a fost grăbită datorită împrejurărilor din 1908 şi anume îndreptarea atenţiei a guvernului sârb către teritoriile otomane locuite de conaţionalii lor, după ce Serbia a fost nevoită să accepte anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către Imperiul Austro-Ungar.

Totodată, alte evenimente din acelaşi an care au constituit premisele izbucnirii conflictului, au fost şi dorinţa Bulgariei de a anexa câteva teritorii macedonene – care a dorit să-şi completeze succesul după ce s-a declarat Regat odată cu alipirea Rumeliei - , deasemenea alt factor a fost şi politică externă a Greciei, care a devenit tot mai activă odată cu venirea la şefia guvernului a fostului lider al mişcării naţionale din Creta, Venizelos.

Intenţiile celor 3 guverne au fost facilitate de izbucnirea în 1911 a războiului Italo-Turc. În urma acestui război Poarta este nevoită să cedeze Tripolitania şi Cerenaica, lucru ce slăbeşte considerabil imperiul.

Nevoită, în 1909, să recunoască anexarea Bosniei şi Herţegovinei, fără a obţine vreo compensaţie, Rusia a căutat să-şi ia revanşa în sud-estul Europei, profitând de împrejurările create de războiul Italo-Turc. În toamna anului 1909, Rusia a avut intenţia de a crea o federaţie balcanică în care ar fi intrat şi România împreună cu Turcia – scopul fiind acela ca strâmtorile să poate fi folosite de marina militară rusă.

Însă marile puteri nu ar fi acceptat, creându-se în schimb o alianţă între statele creştine contra Imperiului otoman. La crearea acestei alianţe diplomaţii ruşi au avut un rol important, ei acţionând în mod special la Sofia şi Belgrad. Tocmai de aceea între Sofia şi Belgrad au avut loc cele mai importante negocieri premergătoare Primului Război Balcanic.

Principalul subiect al acestor negocieri a fost Macedonia. Însă imposibilitatea stabilirii unei graniţe etnice a făcut ca acordul să fie provizoriu. Tratatul încheiat între Regatul Serbiei şi cel al Bulgariei stipula că fiecare din cele două ţări trebuia să primească o parte a Macedoniei, statutul zonei mediane urmând să fie stabilit ulterior, sub arbitrajul Rusiei. De asemenea, diplomaţia bulgaro-sârbă a ajuns la o înţelegere care era îndreptată nu numai împotriva Imperiului otoman, ci şi împotriva vecinilor din nord. Astfel, Bulgaria se angaja să intervină cu o armată de 200 000 de oameni în cazul atacării Serbiei de către Austro-Ungaria, iar Serbia cu 150 000 de oameni dacă Bulgaria va fi atactă de România.